| „Migranți”, expoziția cu lucrări de Issa Watanabe, una dintre cele mai renumite ilustratoare peruane, la Instituto Cervantes București |  |
| (Arte vizuale) |
| Ambasada Peru in Romania si Instituto Cervantes din Bucuresti inaugureaza expozitia Migrantes/Migranti de Issa Watanabe, un nume important in randul artistilor grafici latino-americani. Vernisajul va avea loc pe 25 septembrie, ora 18:30, la sediul Instituto Cervantes din Bulevardul Regina Elisabeta 38. |
Evenimentul se va desfasura in prezenta domnului Abel Murcia, directorul Institutului Cervantes din Bucuresti, a doamnei Patricia Suliman, ilustrator si presedintele Clubului Ilustratorilor din Romania, si a Excelentei Sale doamna Gloria Olivares Portocarrero, Ambasadorul Republicii Peru in Romania.
Expozitia va fi deschisa in perioada 26 septembrie – 13 decembrie 2025.
Program de vizitare: de luni pana vineri, intre orele 10:00 si 20:00, sambata, intre orele 10:00 si 17:00, duminica: inchis.
Issa Watanabe (Lima, 1980) este una dintre cele mai recunoscute ilustratoare ibero-americane din ultimii ani. Cartea sa Migrantii, publicata in Spania si in alte optsprezece tari, a primit distinctii importante, precum Premiul Libreter (Barcelona, 2020) si Marele Premiu BIBF Ananas (Beijing, 2021). Cartea sa cea mai recenta, Kintsugi (2023), a obtinut Bologna Ragazzi Awards 2024. Parcursul artistei este in mare parte unul autodidact: a inceput studiile la Litere in cadrul Pontificia Universidad Católica din Peru, apoi a locuit in Mallorca, unde a urmat cateva cursuri de arta, iar in 2013 s-a intors in capitala peruana pentru a se dedica in totalitate activitatii sale creatoare.
Expozitia cuprinde 32 de lucrari, dintre care doua gigantografii, din cele doua carti, ce reflecta, intr-o alegorie emotionanta cu imagini antropomorfe, teme precum evadarea, nesiguranta, moartea, dar si speranta. Issa Watanabe, aceasta poeta vizuala care prefera tacerea si lasa imaginile sa spuna povestea, invita la o reflectare unica asupra realitatii actuale.
„Opera Issei Watanabe este marcata de un suflu poetic inconfundabil, care invaluie si dezvaluie spatiile narative. In lucrari ei cele mai recente, obscuritatea serveste drept fundal si contrasteaza cu luminozitatea rafinata a personajelor, inzestrate cu aluzii induiosatoare si ironii subtile care pun in valoare ansamblul. Tehnica pentru care a optat ii permite sa-si atinga scopurile: face si reface schite, coloreaza desenele cu creionul, le scaneaza, le contureaza si le monteaza pe o panza neagra digitala, pe care o transforma in peisaje inlantuite, gratie altor elemente cromatice. Fiarele, pasarile sau animalele domestice bipede, care servesc de obicei si ca embleme identitare, devin in ilustratiile sale o alegorie a speciei noastre diverse si suferinde, care porneste in cautarea unui spatiu propice dezvoltarii sale si incearca sa interactioneze intr-o maniera solidara. Aceasta expozitie – prezentata la Cádiz, cu ocazia celui de-al IX-lea Congres International al Limbii Spaniole, precum si la Londra, Viena, Braga, Washington, New York, Taiwan, Tokyo si la Institutele Cervantes din Roma, Frankfurt, Brasilia, Rio de Janeiro si Sao Paulo – reuneste seriile Migrantes si Kintsugi, impreuna cu alte compozitii recente. Ansamblul acesta reflecta consistenta unui pariu care, in felul sau, stie sa treaca de la poemul de inspiratie epica la lirismul intimitatii reconstruite.” - Alonso Ruiz Rosas
Issa Watanabe vede in arta ilustratiei posibilitatea de a transcende realitatea si de a-i conferi o valoare simbolica. Un simbolism ce ajuta la exprimarea unor adevaruri pe care adesea cuvintele sunt prea sarace pentru a le cuprinde.
„Am realizat primul desen dupa ce am privit o serie de fotografii ale lui Magnus Wenman, cel care surprindea chipul copiilor sirieni dormind in tabere improvizate in mijlocul padurii. Privirea copiilor nu doar ca era de o tristete profunda, ci reflecta, mai ales, frica puternica pe care o simteau. Au pierdut casa, au trait atrocitatile razboiului, saracia extrema; au trait suferinta care implica pierderea parintilor sau a fratilor intr-un mod atat de violent, si nu exista consolare.
Ce pot face eu daca nu sa desenez? Sa incerc cel putin, printr-un desen, sa ajung la acea padure?
O ilustratie m-a dus catre urmatoarea si, putin cate putin, fara sa planific, m-am alaturat unui drum. Un drum care mi-a luat aproape doi ani, caci, pe masura ce avansam, calatoria nu se termina: dupa un desert, parea sa apara altul; dupa fiecare popas, un nou naufragiu. M-am ratacit de multe ori. Am inceput sa inteleg ca in padure, pe mare sau in desert nu exista un drum delimitat intre copaci, printre valuri sau in nisip. Dar trebuie sa avansezi, cu vointa si speranta.
Cate granite trebuie sa traverseze un om pentru a ajunge acasa?, se intreaba Angelopoulos in Pasul suspendat al berzei. Eu finalizez aceasta carte, ei isi continua calatoria.” - Issa Watanabe
.
| |
|
|
|