Nimic nu e mai simplu pentru om sa aiba o minte sanatoasa, frumoasa si luminata, decat fiind un om bun! Omul bun nu are nevoie de stapanirea stiintelor la culmea lor, pentru ca bunatatea imbogateste cu stiinta omeniei la culmea ei!

         
Asa este Maria Burca, al carei portret faurit prin puterea cuvantului ar ramane neterminat daca n-ar avea combinate in el culorile sufletesti.

         
Pelerina, cum e umanul rost al fiecaruia, pe calea vietii acesteia finite, Maria Burca si-o va prelungi dincolo de hotarul pamantean pentru ca lasa in urma amintirea unui om cumsecade. Binevoitoare cu cei la randul lor cumsecade, nu o data se lasa pe sine pentru cineva intr-un impas, la o cruce a drumurilor nadejdii sale. Nu refuza sa faca un bine cand i se cere si nu inceteaza sa faca aceasta, deoarece bunatatea este insadita in fiinta sa, ca soarele in ziua, nu decurge din invataminte, ori obligatii.

         
De ce, insa, numele Maria Burca e insemnat intr-o carte cu si despre artisti (este vorba despre cartea mea „Timp fara ani. Oglinzile unui veac”)?! Pentru ca poarta dupa el o consideratie aleasa fata de arta muzicala si arta actoriceasca, in slujba carora isi ofera iubirea inimii, iar atunci cand a fost vorba sa contribuie cu o farama la sustinerea muncii de cladire a cartii acesteia, din caramizile interviurilor, reportajelor, eseurilor, a facut-o cu indemnul si cu darea de mana, pentru ca roatele vehicolului ce cara la deal povara lor de vreo trei ani, spre a se alcatui in continut fizic fiinta livreasca in care bat peste patru sute de inimi de artisti, sa se invarta cand incepeau a sedea in nemiscare!

Nu pe absolut toti protagonistii cartii acesteia ii agreeaza Maria Burca, dar din momet ce pe toti ii iubesc eu si ii sadesc in gradina sufletului meu, ca pe flori (cat de multi altii nu sunt inca incorporati in summum-ul pe care am reusit sa-l incheg, dar astept pana la scrierea ultimei file pe oricare dintre artistii interesati sa fie oglinditi in carte), ea priveste faurirea fiecaruia dintre volume, fiecareia dintre pagini si fiecarui rand de cuvinte, ca un tot pretios si numai plecand de la acest tip de examinare a fost de acord sa ajute material.

         
Numai cine faptuieste carti stie si ca in afara de talantul mintii trebuie adaugat si talantul din talantii painii tale celei de toate zilele, pentru ca fara jertfa nu se poate face nimic, iar in nimic nu poate exista decat notiunea de nimic. Inteligenta, eleganta, cu noblete a firii si generozitate a faptei, Maria Burca e una dintre nodurile de coasere a fluidelor spirituale si materiale din care s-a plamadit ceea ce, aducand placere sau nu, peregrineaza prin privire si poate ca macar foarte putin prin miezul inimii cititorilor, odata cu rasfoirea paginilor cartii „Timp fara ani. Oglinzile unui veac”. Eu astept ca intr-o zi, insasi Maria Burca sa scrie o carte ce va sa stoarca vinul viei unei vieti pline cu intamplari fabuloase, pe care le-a trait! Pana sa rasara acea zi, am scris eu cateva, a caror cladire s-a cimentuit caramida pe caramida din pumn cu pumn de ciment! Macar cate unul a pus si Maria Burca, in fiecare!