” Nu-i este comod sa rosteasca ca a trecut de 50 de ani, pentru ca nu simte ca ar avea aceasta varsta. Crede ca Teo face parte din categoria “oamenilor care vor sa comunice nu sa ia fata cu haine bine croite” si tindem sa o credem pentru ca ea este cea care i-a fost alaturi acesteia timp de sapte ani, in emisiunea pe care aceasta o avea. Considera ca: ”Relatiile sunt si ele la un moment dat ca niste popasuri catre ceva, o incercare de a prinde radacini. Depinde cum te asezi, unde si cum hotarasti pe ce drum o iei.” Cat despre cutume, sustine ca acestea ar trebui sa fie date: ”la dracu…! Fiecare dintre noi are o singura viata si e liber sa si-o traiasca cum crede de cuviinta si asa cum simte ca-l face fericit.”
_______________________________________________________________________
“niciunui actor nu-i este la indemana
sa poarte amprenta unui singur personaj toata viata”
________________________________________________________________
Rita Drumes: Ati jucat sapte ani un personaj- „Tanta.” Ati scris apoi o carte: “Eu nu sunt Tanta”, delimitantu-va clar de personaj chiar din titlul cartii. De ce ati dorit sa faceti asta? Vi s-a parut ca personajul era o eticheta care in loc sa va ajute sa promovati in cariera de actor si om de televiziune mai curand va tinea pe loc?
Nuami Dinescu: Nu m-am delimitat deloc, titlul este unul pur comercial, e o gaselnita a noastra sa ne putem si vinde cartea! Stiu ca nu prea mai e in librarii, dar daca ati gasi cartea si ati citi capitolul intitulat “Eu nu sunt Tanta” ati gasi toate raspunsurile acolo. Stiu, e prima intrebare pe care mi-a pus-o toata lumea. Acolo este toata povestea. Dincolo de asta stiti, probabil, ca nu-i la indemana niciunui actor sa poarte amprenta unui singur personaj toata viata.
In carte spuneti: “Tanta, e mereu vesela si e haioasa, rade tot timpul, eu nu sunt asa... “. Dar cum sunteti dumneavoastra, Nuami Dinescu? Multi au perceput-o pe Tanta ca un om liber, un om care putea pune intrebari inteligente, incomode, cu o candoare rar intalnita. Nuami Dinescu se sfieste sa faca asta sau aceasta parte a Tantei este imprumutata de la Nuami?
Personajul e personaj, creat si impodobit cu ale tale pe care le ai sau cum ai vrea sa ai, sa fii, sa devii. In fiecare din personaje pui cate ceva, parti luminoase sau intuncate. Cum sunt eu? Si mie mi-e greu sa stiu exact cum sunt, sa ma pot defini. Nu stiu cum sa spun ca sunt, dar ma las la vedere asa cum exist si vietuiesc pe pamant. Nu mint, nu ma prefac, nu umblu cu masti, nu-mi expun durerile si intimitatile, ca-s ale mele si nu tin de cald nimanui. In rest sunt exact asa cum ma vad toti.
_______________________________________________________________________
“toata lumea se sperie cand pronunta
50 in loc de 49 de ani”
________________________________________________________________________
In interviurile acordate de-a lungul timpului v-ati sfiit mereu sa va declarati varsta, spunand ca dincolo de o cochetarie tipic feminina aveti retineri sa faceti acest lucru deoarece “daca spui ca ai peste 40 de ani, oamenii se uita la tine ca la o baba”, iar dumneavoastra nu sunteti baba. Credeti ca doar femeile sunt afectate de aceasta cutuma sau si barbatii? Cat de mult va deranjeaza acesta cutuma si ce credeti ca ar trebui facut pentru ca ea sa fie indepartata din mentalul colectiv?
Toata lumea se sperie cand pronunta 50 in loc de 49. Este doar un an, cel care face diferenta, dar ne este mai comod asa, mai linistitor cumva. Eu personal nu m-am sfiit, oricum se stie cati ani am, dar nici nu am vrut sa fac parade. Detest tot ce este expozitiv, de suprafata, si fara fond. Nu mi-e comod sa rostesc 50 si nici sa spun in gura mare. Nu arat si nu ma simt de 50. Invartim cumva lucrurile sa traim comod si luminos. Conteaza ce-ti pui in minte, cand nu ai asa o zi fabuloasa. Ma deranjeaza cum ii deranjeaza pe multi cei din generatia mea, care uneori au mai multa energie decat un tanar de 30 care doarme pe el, dar asa e mersul lumii, nu ai ce sa schimbi. Tu trebuie sa traiesti conform convingerilor tale si atat.
________________________________________________________________________
“societatea poate sa conteze in masura in care
iti pasa de ce inseamna “societatea”
________________________________________________________________________
Pentru ca vorbim de cutume. Societatea este obisnuita ca atunci cand un barbat este mai in varsta decat femeia pe care o iubeste sa priveasca relatia prin prisma potentei fizice a acestuia si chiar il admira. Insa cand situatia se petrece invers, femeia este catalogata ca lipsita de decenta. In opinia dumneavoastra, greseste sau nu societatea si de ce? Este posibil ca aceste relatii sa se consume mai repede datorita oprobriului la care societatea le supune?
Absolut. E vazuta ca fiind indecenta o legatura intre o femeie mai mare si un barbat mai tanar, poate si pentru ca ea poate fi asimilata mamei, cand vorbim de diferente mari de varsta nu 5-6 ani. Din ce am vazut e ca un schimb. Ei, barbatii in varsta, vin cu potenta financiara si primesc la schimb tinerete (uneori poate e si iubire, nu stiu). Atitudinea societatii are influenta desigur, mai ales ca de cele mai multe ori cei puternici si bogati isi iau trofee si un trofeu trebuie sa te pozitioneze sus, in clasamente, si aici societatea este cea care decide. La urma urmei e viata fiecaruia in joc si isi joaca fiecare cartile lui, unii triseaza, altii joaca cinstit. In relatiile femeie mai mare-barbat mai tanar, ma gandesc cu groaza la suferinta ei care vine cu siguranta dupa cativa ani. Relatia nu dureaza de regula, el este rar in acea relatie de iubire, care oricum se toceste. Diferenta de ani ridica munti intre ei. Societatea poate sa conteze in masura in care iti pasa de ce inseamna “societatea”, la cine te raportezi, cine sunt oamenii care o compun!
V-ati exprimat compasiunea fata de Teo, declarand ca aceasta a purtat ani la rand o masca, dorindu-si sa devina una dintre prezentatoarele sexy, desi afirma ca se simte bine in pielea ei. Mentionand ca: “acum, toata presa scrie ca arata senzational, asa cum scria despre ea ca nu face nimic sa slabeasca.” Sunteti de acord ca de multe ori mass-media dovedeste lipsa de profesionalism, influentand destinele unor oameni fara sa-si asume responsabilitatea faptelor? Ce atitudine ar trebui sa ia societatea fata de astfel de articole, ale unor astfel de formatori de opinie?
Se impune un amendament- eu nu am spus niciodata ca “aceasta a purtat ani la rand o masca, dorindu-si sa devina una dintre prezentatoarele sexy, desi afirma ca se simte bine in pielea ei”. Niciodata. Si formularea nu-mi apartine. Ea nu a avut masca, nu si-a dorit niciodata sa fie prezentatoare sexy. Ea face parte din alta categorie, cea a oamenilor care vor sa comunice nu sa ia fata cu haine bine croite. Postarea la care va referiti avea legatura tocmai cu felul superficial si aproape prostesc in care se face presa azi, mai ales in zona de tabloid. Nu stiu ce poate sa faca societatea. Singurul lucru care poate fi facut este o educatie solida in care trebuie sa li se explice copiilor clar ce insemna esenta, ce e aparenta si unde e ruptura. Educatie - si atunci cred ca nu vor mai citi toate prostiile, nu se vor mai uita la mizerii de emisiuni, vor avea alt standard, nu vise prostesti cu destine de telenovela.
Trecand de la una la alta, cu usurinta caracteristica doar femeilor... Personal, cred ca un barbat inseala in principal din doua motive: din curiozitate sau abstinenta sexuala impusa de partenera, pe cand o femeie va insela intotdeauna cand se va simti neimplinita emotional. Dumneavoastra ce credeti? De ce se ajunge la tradare intr-o relatie? De ce inseala barbatii? De ce inseala femeile?
Nu stiu de ce inseala unii sau altii. Stiu ca azi oamenii incep o relatie dupa o noapte de amor pe care o iau drept dragoste si se alege praful. Cred ca e un timp in care si ei si ele sunt debusolati, cred ca e foarte importanta educatia, familia in care au crescut, modelele pe care le au, aspiratiile. Nu cred ca putem generaliza. Sunt atatia barbati cu familii frumoase, familii perfecte, si afli ca de fapt erau in relatie cu inca alte doua… Ce explicatii sa cauti? Avem exemple la tot pasul. Eu cred ca e un fel de cadere libera a relatiilor, pentru ca si oamenii au intrat intr-o perioada grea si multi nu-si mai gasesc radacini, rost. Relatiile sunt si ele la un moment dat ca niste popasuri catre ceva, o incercare de a prinde radacini. Depinde cum te asezi, unde si cum hotarasti pe ce drum o iei. Inselatul e ceva ce vine din tine, din calitatea ta umana, asa cred.
Si pentru ca vorbim de tradare in cuplu, este de condamnat intrusul sau el nu are decat rolul de catalizator in ce priveste relatia celor doi? Cine va fi mai afectat intr-o astfel de relatie in trei?
Nu stiu. De obicei intrusul apare unde era deja o bresa, nu era el era altul. Uneori nu se mai poate salva nimic. Uneori intrusul poate grabi ceea ce se intampla oricum dar mai lent. Acolo unde cuplul e construit pe fundatie solida nu incap intrusi care sa strice ceva vital. Asa cred. Si cand se rupe - asta e! Iti asumi si iti vezi de viata fara sa dai vina pe cineva.
________________________________________________________________________
“nu cred ca iubim o singura data…
de la o varsta incolo devenim mai atenti,
mai analitici, mai rezonabili sau mai intoleranti”
________________________________________________________________________
Ce inseamna iubirea pentru dumneavoastra? Iubim cu adevarat doar o singura data in viata sau sunt iubiri care cu trecerea timpului capata o anume patina data de acesta si uitam ca atunci cand erau de actualitate aveau si umbre nu doar lumina?
Nu cred ca iubim o singura data. Iubim pur si simplu altfel. La varste diferite iubim mai patimas sau mai cerebral, iar de la o varsta incolo devenim mai atenti, mai analitici, mai rezonabili sau mai intoleranti. Iubirea e motorul care te pune in miscare indiferent cati ani ai. Iubim toata viata! Nu suntem mereu aceeasi. Oamenii pentru care ai fi dat orice sa-i ai langa tine in timp devin umbre palide si te bucuri ca nu au ramas, ca viata ti-a adus in cale altceva, pe altcineva. Cred ca este esential sa fii cu inima deschisa si onest cu tine.
“Cred ca este vital sa te inconjori de oameni care te ajuta sa fii drept”, scriati pe blog. Ati avut parte de astfel de oameni in jurul dumneavoastra? Enumerati cativa dintre acestia, descriindu-i in cateva cuvinte pe fiecare in parte si in ce fel v-au marcat existenta!
Am avut si am. Nu vreau sa enumar pe niciunul pentru ca sigur as uita pe cineva si m-as simti teribil de prost si mi-ar fi rusine.
________________________________________________________________________
“eu ma imprietenesc cu oamenii
nu cu meseriile lor, cu banii sau pozitia lor sociala”
________________________________________________________________________
In zilele noastre prietenia este precum o Rara Avis, oamenii nu se mai imprietenesc in mod dezinteresat si nici nu mai leaga prietenii intre ei, daca sunt pe trepte sociale diferite, motivand ca nu pot tine pasul unii cu ceilalti din punct de vedere financiar. Cum percepeti dumneavoastra acest concept?
Da, asa e, dar depinde si de ce vrei tu in viata ta. Multi dintre prietenii mei m-au cunoscut dupa ce am terminat emisiunea Teo, cand nu mai sunt chiar toata ziua buna ziua la tv, nu au niciun interes sa fie prieteni cu mine, ca nu au beneficii de niciun fel. Si asa stiu ca ma iubesc pe mine, Nuami, asa cum sunt, pentru cine sunt eu ca om, nu imaginea de la tv. Eu ma imprietenesc cu oamenii nu cu meseriile lor, cu banii sau pozitia lor sociala. Nu ma intereseaza, nu dau doi bani pe asta. Repet, depinde ce vrei sa ai in jur, tu esti cel care decide cu cine vrei sa fii prieten si cu cine nu.
Marius Nedelcu, ex Akcent, spunea: “am facut compromisuri si voi face in continuare din moment ce nu exista o biblie a compromisurilor care sa ma educe”. Credeti ca oamenii au nevoie de un manual care sa-i indrume ce compromisuri pot face sau nu in viata? Ati facut compromisuri? Cum v-au marcat acestea viata ulterior? Le-ati mai face?
Printre alte lucruri pe care le-am facut se numara si medierea. Eu la mediere am invatat asa: “compromisul nu este intotdeauna ceva rau”. In mediere un compromis inseamna ca ne ridicam de la masa negocierii cu cate ceva si tu si eu. Revenind, trebuie sa redefinim compromisul in fiecare situatie. Ce inseamna compromis azi, intr-o criza economica din ce in ce mai acuta si care pare fara sfarsit? Nu stiu sa fi facut ceva care sa fie trecut la compromis, ca nu a fost cazul. Viata mea a curs in linie, ca sa citez din reclame.
Ati fost scuipata pe strada de un tanar pentru ca ati adoptat un caine comunitar. In acea perioada tara era sub presiune si mereu auzeam sintagma “intr-o tara civilizata cainii ar fi fost dusi intr-un adapost comunitar”. Consider ca intr-o societate civilizata, din oricare tara s-ar afla aceasta, oamenii s-ar intreba cu ce drept poate o specie sa extermine o alta. Cu ce drept poate o specie sa extermine o alta, doamna Naumi Dinescu? Suntem un popor evoluat sau mai avem de lucrat la instinctul primar? Ce credeti ca ar trebui facut in aceasta problema, a cainilor comunitari?
Sterilizarea e prima masura si iar ma intorc la educatie. Cata vreme iti tii cainele nesterilizat si apoi arunci cainii intr-un sac legat la gura esti un nemernic care merita sa crape singur, asa cum a hotarat el destinul altor suflete. Apoi le recomand sa se duca urgent sa vada “Orasul cainilor”! Este un film care are la baza un fapt real, care aluneca intr-o metafora dureroasa despre cat de abjecti pot fi oamenii si cum totul se poate intoarce impotriva lor. Continuam sa fim un popor needucat. Puteti sa-mi sariti in cap toti. Taranul e sfant in prelegerile lui Dan Puric, dar in realitate omoara cainii cu otrava, ii arunca in saci pe camp. Iar la oras le pun bolduri in carnati pe care ii lasa in parc. Insusi purtatorul de cuvant al Bisericii Ortodoxe e de acord cu eutanasia - crestini, unul si unul! Sa-i ierte Dumnezeu! Din partea mea sunt niste monstri. Sterilizarea e singura cale, in cativa ani s-ar reduce dramatic numarul lor. Dar sunt prea multi bani la mijloc… Astept sa-i cheme DNA-ul pe Bancescu, Oprescu & Comp., sa dea socoteala.
Sunteti inteligenta, sincera, carismatica, cu umorul la purtator si intransigenta cu showbiz-ul autohton. Avem oameni in showbiz care sa merite aprecierea noastra? Numiti trei dintre acestia, spunandu-ne cum v-au cucerit!
Iar ma puneti sa numesc oameni si nu fac asta. Nu ar fi drept pentru restul si nu mi-e confortabil.
Ce vi se pare cel mai greu in viata, sa interpretati un rol sau sa fiti dumneavoastra insiva?
E infinit mai greu sa joci. Eu sunt eu - ce sa-mi mai fac?
Octavian Paler in Caminante spunea ca „inteleptii hindusi pretind ca exista patru anotimpuri in viata. Unul pentru a studia si a descoperi lumea. Al doilea pentru a intemeia un camin. Al treilea pentru a reflecta. Si, in sfarsit, al patrulea, in care eliberat de inhibitii si de obsesii devii un fel de calator fara bagaje.” In ce anotimp al vietii se afla acum Nuami Dinescu?
Sincer? Habar nu am.
________________________________________________________________________
“singurul caruia ii dai socoteala
in viata asta este Dumnezeu si constiinta ta”
________________________________________________________________________
Un sfat pentru cei care traiesc sub imperiul cutumelor?
Cineva foarte inteligent ar gasi raspunsuri stralucitoare - eu cred ca singurul caruia ii dai socoteala in viata asta este Dumnezeu si constiinta ta. Sa ma ierte mama, la dracu cu cutumele! Fiecare dintre noi are o singura viata si e liber sa si-o traiasca cum crede de cuviinta si asa cum simte ca-l face fericit. Eu sunt dintre cei care nu mai zic “eu nu as face asta niciodata”, pentru ca niciodata nu stii ce reactii ai in situatia aceea, cand esti in ea. La fabulat ne pricepem toti. Viata e ca un fulg de zapada in mana unui om - acum este si in cateva secunde s-a topit. Este cea mai mare prostie sa-mi pierd vreme cu ce crede societatea - de aia nu mai putem noi… Am ajuns in anul 2015, eu traiesc asa cum vreau si-mi asum. Tot.
martie 2015 sursa foto: fb.com/nuami.dinescu
.
|