Gyula Halasz s-a nascut in Brasov, la 9 septembrie 1899, localitate de la numele careia isi va lua mai tarziu pseudonimul artistic. La varsta de 3 ani se muta, impreuna cu familia, la Paris, unde tatal sau primeste un post de profesor de literatura la Sorbona.
A studiat pictura si sculptura la Academia de Arte din Budapesta si apoi la Berlin (Akademische Hochschule), unde incepe sa colaboreze cu diverse ziare si publicatii. In 1925 revine la Paris, unde va ramane pentru tot restul vietii.
Din dorinta de a-si ilustra articolele si la recomandarea lui Andre Kertesz, incepe sa fotografieze (1928). Inchiriaza o camera de hotel in Montparnasse, camera care-i va servi si de laborator foto. Face cunostinta cu lumea artistica: Henry Miller, Leon-Paul Fargue si Jacques Prevert. In 1930 adopta pseudonimul artistic "Brassai" care inseamna "din Brasov" si face cunostinta cu Picasso. Este preocupat de viata de noapte din Paris, in special de locurile rau famate, demi-monde; fotografiaza prostituate, homosexuali, drogati, cafenele, dar si marile bulevarde si pietele celebre din oras, personaje marcante ale vietii intelectuale: Salvador Dali, Pablo Picasso, Henri Matisse, Alberto Giacometti, Jean Genet, Henri Michaux si multi altii. Brassai explica: "C'est pour saisir la beaute des rues, des jardins, dans la pluie et le brouillard, c'est pour saisir la nuit de Paris que je suis devenu photographe." In 1933 publica albumul fotografic "Paris de Nuit", considerat de critica a fi una dintre cele mai remarcabile lucrari publicate vreodata. Prietenul sau, Henry Miller, intr-un eseu dedicat lucarii, il numeste pe Brassai "ochiul Parisului". Incepind cu 1937 a colaborat cu Harper's Bazaar, pentru o perioada de peste 25 ani, unde avea libertate deplina in abordarea subiectelor. Reputatia sa depaseste oceanul si cateva din fotografiile sale sunt incluse in expozitia intitulata "Photography:1839-1937" la Museum of Modern Art (MoMA, New York). Filmul sau "Tant qu'il y aura des betes" este apreciat ca "cel mai original film" la Festivalul Filmului de la Cannes din 1956.
In 1961 renunta la fotografie declarind: "We should try, without creasing to tear ourselves constantly by leaving our subjects and even photography itself from time to time, in order that we may come back to them with reawakened zest, with the virginal eye. That is the most precious thing we can possess". Se concentreaza pe sculptura si tapiterie.
In 1962 verniseaza expozitia Graffiti, cu fotografii luate intr-un interval de aproape 30 ani.
In 1964 publica lucrarea "Conversations avec Picasso".
In 1966 este primit ca membru de onoare al American Society of Magazine Photographers, impreuna cu Ansel Adams.
In 1976 este decorat cu Legiunea de Onoare.
In 1978 publica doua noi lucrari: "Artists of My Life" si "The Secret Paris of the Thirties" si este decorat cu "Grand Prix National de la Photographie".
Se stinge din viata la 7 iulie 1984 si este inmormantat in Cimitirul Montparnasse din Paris. In anul 2000 Centre Georges Pompidou din Paris organizeaza o expozitie cu circa 450 lucrari ale autorului.
Brassai utiliza un aparat fotografic Voigtlander Bergheil, pe trepied. La inceput, fotografia cu timpi foarte lungi de expunere (pana la o jumatate de ora), avind grija sa mascheze sursele de lumina. Ulterior incepe sa lucreze cu blitzul: deschidea obturatorul si, la momentul oportun aprindea pulberea de magneziu. Intors la hotel, developa negativele si isi facea singur copiile pozitive. Brassai nu era interesat atat de redarea obiectelor sau cladirilor ci, mai degraba, de personajele care apareau in imagine si pe care le trata ca pe niste actori care-si intepretau rolul lor.
A calatorit mult si a fotografiat in Anglia, Spania, Statele Unite ale Americii, Grecia, Maroc, Sicilia si Brazilia. Multe din fotografiile sale au fost publicate in diverse reviste.
A publicat 17 carti si numeroase articole. Desi a facut sculptura, tapiterie, grafica, film si gazetarie, Brassai este cunoscut mai ales ca fotograf.
Text preluat de pe http://www.foto-magazin.ro
. |