„Il iubesc ca pe lumina ochilor mei si o voi face pentru eternitate. Este virusul acesta cumplit, care bantuie de vreo luna”, il plange sfasietor fiul Rares Dragomir, vorbind despre ravagiile unui virus scapat in salbatica libertate primavara. „S-a manifestat ca o gripa, a luat pastile, in prima faza i-a trecut, a recidivat, i-a urcat temperatura foarte mare, 39, si i-a cedat organismul. Ultimul dialog a fost in jurul orei sase, sapte cand vorbeam despre fetita mea si despre mama ca este ziua femeii si ca le-am facut surprize cu flori”, spunea fiul compozitorului, postului de televiziune Antena Stars.

Marcel Dragomir

Gripa incarcase umerii fizici ai compozitorului, dar cei sufletesti erau de mult apasati. Il mahnea lina carare pe care se duc incet melozii nostri, il mira palnia cascata de estuar in care navaleste nemoderat torentul de zgomote zise muzica! S-a stins cu acest launtric spin ce l-a chinuit poate ca pana in ultima secunda de constienta! 

         
„Cu mare durere in inima si in suflet va anunt pe toti cei care l-ati cunoscut si i-ati iubit muzica sa ca minunatul om cu suflet de aur, taicutul meu scump, familist pana in maduva oaselor, sot delicat, taa si mare creator de muzica... a plecat la ceruri... acolo unde e «un albastru infinit». Dumnezeu sa-ti odihneasca sufletul, sa-ti lumineze calea si sa te vegheze taticul meu iubit!”, a scris pe pagina sa de Facebook, Rares Dragomir.

A plecat compozitorul...! Trebuia sa mai ramana, trebuia sa continuie...! Radioul pana mai ieri ii fusese ulucul revarsarii sufletului sau in eter, dar de la o vreme, in prea putin ungher i s-a inghesuit o prea multa comoara muzicala romaneasca, de la stralucire inspre penumbra; televiziunea, pana mai ieri fusese vitrina pentru cristalurile scumpe ale slagarelor sale, dar de la o vreme ajunsese tejghea cu marfa. Intreaga cultura romaneasca a fost, de fapt, drumul cu dale al constiintei, darde la o vreme s-a croit in cararuie a caruselului despiritualizat...!

           
„E dureroasa vestea ca s-a stins unul dintre cei mai mari melodisti ai muzicii usoare romanesti, melodisti pe filiera Temistocle Popa, Camelia Dascalescu, Florin Bogardo, Cornel Fugaru, Ion Cristinoiu si alti mari compozitori, care din pacate ne-au parasit in ultimii ani. Marcel Dragomir sunt convins ca a plecat si cu o durere in suflet, o durere nu numai a lui, ci si a tuturor compozitorilor de muzica usoara. Vorbeam des cu el la telefon si ii simteam in glas deznadejdea vazand ca el, un compozitor cu sute de slagare, asemenea altor colegi de breasla, este total marginalizat, creatiile lui nedifuzate la radio, la televiziune, neincluse in programul marilor festivaluri”, a afirmat, pentru AGERPRES, prezentatorul Octavian Ursulescu.

         
Intotdeauna apropiat artistilor romani, ecou lin al vocii sufletelor lor, oglinda limpede a firilor si roadelor „copacilor”, cum a cantat Aurelian Andreescu si Jolt Kerestely cosmosul sufletesc uman, prezentatorul Octavian Ursulescu, stiindu-l atat de bine pe compozitor nu se poate sa nu aiba dreptate in ceea ce spune acum, cu vocea-i de aceasta data valurita de o sensibilitate ce se simte, in vorbirile sale pe la televiziune unde, dintr-odata se rezideste din cenusa chipul si numele Marcel Dragomir!

         
Rar, undeva se canta, se auzea o melodie compusa de Marcel Dragomir, in ultimul timp! Se taiase setea de cantec mirabil cu sare de cantec gol! Marcel Dragomir parca nici  nu fusese vreodata! Ici, colo, mai incapeau creatiile sale muzicale! De buna seama nu-l uitasera colegii din orizontul muzicii usoare romanesti, dar nu mai era loc pentru el de cealalta parte, in „delicatetea” muzicii innoite! 

         
„Marcel Dragomir de acolo de sus spera ca muzica lui va dainui asa cum merita si sper si eu din toata inima ca interpretii care au facut slagare din cantecele lui, si nu sunt deloc putini, vor continua sa ii cante melodiile, sa il cinsteasca asa cum se cuvinte si poate macar acum, cateva zile, pentru ca stiu ca pe urma totul se va uita, posturile de radio si de televiziune vor difuza piesele lui atat de frumoase”, a spus, de asemenea, prezentatorul Octavian Ursulescu, in cuvinte poate ca si ele sortite a avea ecou la vremea rostirii, stingandu-se apoi, incet, ca tristul fir de flacara ce a ars pana la reabsorbirea in eternitate a unuia dintre oamenii de valoare ai Romaniei, compozitorul Marcel Dragomir.

     

Marcel Dragomir si Angela Similea

S-a nascut pe 30 octombrie 1944, la Campina. A facut studii muzicale la Liceul „George Enescu” din Bucuresti (1961 - 1966), apoi la Conservatorul Bucuresti (1966 - 1971). A fost profesor de clarinet-saxofon la scoala Populara de Arta din Bucuresti (1971 - 1982) si redactor principal la Radiodifuziunea Romana din Bucuresti, sectia de creatie, (1984 - 1994), a realizat emisiuni de radio si de televiziune, a facut parte din jurii de concursuri de muzica usoara, nationale si internationale (Bratislava - 1972, Dresda - 1984, Slincev Briag - 1986). A compus muzica usoara, muzica de teatru si film. A fost distins cu premii de creatie la festivalurile de muzica usoara de la Mamaia (1974), Sopot-Polonia (1979) si Rostock - R. D. Germana (1980), a primit premiul Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor (1979).

         
A fost unul din cei mai mari compozitori romani ai ultimilor patruzeci de ani care a debutat in anul 1972 cu piesa „N-astepta”, interpretata de Aurelian Andreescu. De la debut, pana la sfarsitul vietii (au ramas neterminate ultimele sunete  pe schita unui portativ) a compus muzica. A lansat slagare fara numar, devenite emblematice pentru muzica usoara romaneasca. A colaborat la coordonatele rodniciei si sublimitatii muzicale cu multi interpreti de muzica usoara, printre care Angela Similea, Mirabela Dauer, Elena Carstea, Marina Voica (intre altele cu slagarul premiat ”Ce vrei tu mare albastra”), Aura Urziceanu (”Mai ramai si nu pleca iubirea mea”), Silvia Dumitrescu, Corina Chiriac, Cornel Constantiniu, Emilia Ditu, Stela Enache, Mihaela Mihai, Mihaela Runceanu s.a., (Angela Similea si Mirabela Dauer, fiind interpretele care au fructificat cu deosebire aceasta colaborare). 

       
Dintre toti colegii ”Generatiei de aur” era intre cei mai activi. In ultimii ani a cucerit Trofeul, apoi premiul II, iar in urma doar cu cateva luni a inregistrat doua frumoase compozitii cu duetul Luminita Dobrescu - Florin Piersic. 

In sublim nu e niciodata loc decat de justa masura! De vreme insa, ce ziua de azi are, ca si ziua de ieri, tot douazeci si patru de ore, prea agresivul exces de cantec a umplut varf ziua, ora si clipa, iar paharul sufletului e aproape gol, zi de zi, clipa de clipa, pentru tot mai multi surzi la melodie! il durea aceasta pe compozitor! Fara sa spuna, il durea! Asa a parasit compozitorul lumea imbatata si-n tangaj pe valurile a altceva decat ce e fluviul muzicii, cu aceasta durere!

         
Azi spun despre durerea aceasta fiul artistului, Rares Dragomir, prezentatorul Octavian Ursulescu, solisti, confrati muzicieni, o simte publicul mangaiat candva, gratie atator fermecatoare cantece pe care le-a creat compozitorul Marcel Dragomir! Maine, daca istoria muzicii usoare va avea dreptul ei la marturie, o va spune iarasi, atunci cand va fi momentul!

Octavian Ursulescu