Romanii sunt si urmasii daco-getilor, despre care tot Herodot scria ca sunt cei mai viteji si drepti dintre traci. Ei le poarta ADN-ul in sange, caci de milenii traiesc doar din rodnicia pamantului, nu poarta razboaie de agresiune, iubesc pacea si sunt intelegatori si ospitalieri cu veneticii. Dar au luptat impotriva cotropitorilor si si-au dat viata pentru pamantul lor. Partial, ceramica veche si-a pastrat traditia in spatiul romanesc. Multe dintre motivele decorative de pe ii, fote, baticuri, marame, catrinte, ilice, zabune, covoare si paretare, pleaca de la ornamentele vechi de pe ceramica de Cucuteni. Iar arta lemnului crestat, cu geometrismul ei sofisticat, a ramas nealterata de-a lungul istoriei si o gasim pe toate piesele utilitare din gospodaria omului de la tara. Ornamente daltuite apar pe uluca gardului, trec pe stalpul prispei, pe streasina, pe lada de zestre, leaganul pruncului, masa si spatarul scaunului, stelajul veselei, plosca de apa, caucul, furca de tors, cuierul pentru haine, linguri si polonice de lemn, ciutura fantanii, si chiar pe fluierul, tiparul casului si bata ciobanului. Tot timpul, romanii au avut si si-au pastrat, pentru sufletul lor, un folclor autentic si unic, de mare profunzime. S-au conservat in istorie, mostenindu-l din neoliticul zonei dintre Nistru si Tisa, si inca traiesc inconjurati de obiectele artizanale facute cu mana lor, isi iubesc stramosii, ii pomenesc in ritualuri, le pastreaza limba si se inchina la icoanele vechi. In nordul tarii, in Oas, pamantenii isi rezuma foarte scurt trecutul si viitorul, spunand: Om fo, s-om fi!