|
Focalizand rafinamentul paletei cromatice intr-o seductie a culorilor si criptarilor plastice, colectia de picturi “Copacul sacru” ofera spre contemplare muzica divina a metaforelor plastice dezvaluind minunata lume a interpretarilor spirituale ale artistului.
Expozitia este o colectie de visuri, o simfonie de forme, culori si linii care propune privitorului esentializarile geniului artistic in minuni daruite la fiecare simeza.
Evenimentul expozitional este organizat in cadrul Festivalul international “Arta si traditia in Europa”, editia a V- a, proiect avizat de Ministerul Educatiei Nationale in CAER 2014, Directia Generala Educatie si invatare pe tot parcursul vietii, Axa: Culturi si civilizatii.
Inapoi la natura
Criticul de arta Valentin Ciuca
Cu toate ca pictorul ar fi predispus mai degraba tehnicii culorilor de apa, reactiei fulgurante la trasparente si fluiditati cromatice, el opteaza pentru materia onctuoasa a culorilor de ulei sau matitatea consistenta a pastelurilor. Prefera sa absoarba lumina in intimitatea suprafetelor colorate decat sa lase la indemana hazardului efectele. Timpul nu-l preseaza niciodata si nu simte nevoia sa se gabeasca. Schitele se elaboreaza mental, cu oarecare detasare, desi, deseori, rezultatele pot sugera o implicare aproape impresionanta. in tihna atelierului, rememorand senzatii trecute, prin exaltarea unor tonuri, privitorul devine martorul privilegiat al surprinderii, instantanee, a clipei. In aceasta capacitate fecunda de a retrai emotii defuncte se afla fidelitatea fata de motiv, dar si suportul autentic al solutiilor mizand pe imaginar. Este presupus ca aparenta de lucru in priza directa, atat de agreata de impresionisti, mizeaza pe elaborari sucesive, pe reveniri si preluari. Constantin Tofan isi ingaduie sa improvizeze, dupa ce a repetat insistent ca un actor in fata oglinzii.
In peisajele lui Constantin Tofan, prezentele umane sunt rare. Nu lipsesc definitiv, pentru simplul motiv ca prezenta lor este subliniata tocmai de absenta. Figurile umane nu trebuie sa fie citate spre a le fi banuita existenta. Alteori, artistul le convoaca in scena si atunci se dovedeste interesat de frumusetea eterna a nudului. Tinere, abia iesite din adolescenta, nubile in plenitudinea frumusetii, pozeaza discret si arata ceea ce, de fapt, vor sa ascunda. Misterul sporeste, pe masura ce expresia presupune si o posibila existenta afectiva.
. |