In timp ce o asteapta in parc, Eminescu o cheama pe Veronica prin versuri. Regele Ferdinand se afla intr-o intalnire discreta cu sfatuitoarea sa, Mita Biciclista, care il ajuta sa ia decizii importante cum ar fi intrarea in razboi. (À la guerrre! À la guerre, Maiestate! Da cu cine? Cum cu cine? Cu oricine!)

O studenta proaspat scapata de la servici crede ca poate gasi marea iubire oriunde, inclusiv la un necunoscut, binecunoscut criminal in serie al anilor ’70, pe cand comunismul era in floare, iar accesul la informatie era interzis. (Nu se scrie in presa ca sa nu se sperie lumea.)

 
Telefoanele sunt cele mai ocupate creaturi electronice ale zilelor noastre. Cand nu suna, primesc mesaje si, concomintent, mailuri sau poze sau like-uri pe facebook. Aceste telefoane n-ar trai daca nu ar fi utilizatorii lor constiinciosi si perseverenti. Daca lumea moderna a inceput sa angajeze oameni care sa stea pe Facebook, atunci in viitorul apropiat folosirea telefonului mobil ar trebui sa devina un loc de munca stabil. 

Desi construit cu tehnologia minima a singurului cafe-teatru din Bucuresti, la care se adauga fundal sonor de deschizatoare de bere si farfurii zanganinde, plus elemente olfactive cum ar fi fum sau mancarica aburind, spectacolul ”In parc” s-ar preta negresit unui spatiu de teatru conventional. 

Vedem practic patru piese de teatru toate bine segmentate intr-un ceas si, in afara de situatiile care ne starnesc rasul, suntem partasi la faptele unor oameni care au influentat vietile generatiilor stravechi, oameni despre care aflam din manuale de gimnaziu sau de pe google. Regizorul a gandit cele patru roluri feminine, se pare, pentru a fi jucate de doua actrite: Rodica Lazar si Ana Ularu, pastrand rolurile masculine exclusiv actorului Istvan Teglas. (Judy Florescu, Ziarul Metropolis)