Opțiuni
•   Topuri
•   Blog
•   Interviul aromat
•   Ceaiul englezesc
•   Locale
•   Mass media
•   Autori
•   Promovează
•   Colaboratori
•   Parteneri
•   Contact
Newsletter
personalizat
Înscrie-te pentru ceașca săptămânală de cultură:
Socializare
Abonare RSS Bookmark Recomandați portalul
Twitter Facebook Youtube
Acum niște ani
22 august 2019
Recomandări
Vacanța – timpul pentru a fi căuta paradisul la ceas de seară
(Muzică)
A sosit vara, calduri mari: unii au deja concediu, altii viseaza la el, altii dau examene. Eu visez deja la vacanta la mare si la acel moment preferat al zilei, cand soarele apune si ziua se ingana cu noaptea, acea ora albastra cand gandurile au o vibratie speciala si este potrivit, de ce nu, sa-ti imaginezi cum ar arata paradisul.
Doua idei care reunesc tematic doua albume muzicale pe care le-am ascultat in ultimul timp: Blue hour cu clarinetistul Andreas Ottensamer, pianista Yuja Wang si Orchestra Filarmonicii din Berlin, dirijor Mariss Jansons si Longing for paradise cu oboistul Albrecht Mayer si Orchestra Simfonica din Bamberg, dirijor Jakub Hrusa.

Sunt si alte lucruri in comun: si Andreas Ottensamer, si Albrecht Mayer sunt membri ai extraordinarei filarmonici din Berlin care in 31 august si 1 septembrie va concerta la Bucuresti, in cadrul festivalului Enescu; de altfel, si pianista Yuja Wang este invitata festivalului Enescu din acest an, asa ca aceste figuri care ne par atat de indepartate cand le privim pe coperta unui CD, vor prinde viata. Faptul ca doi membri ai unei orchestre au atat de importante cariere solistice, cu discuri aparute la una dintre cele mai titrate case din lume – Deutsche Grammophom – spune multe, inca o data, despre calitatea Orchestrei Filarmonicii din Berlin.

Blue hour cu Andreas Ottensamer

Cand il vezi, este inevitabil sa nu-l asociezi cu un model pentru defilarile de moda. Cand il asculti cantand, iti dai seama ca este unul dintre cei mai buni clarinetisti la nivel mondial: Andreas Ottensamer este la cei 30 ani impliniti in aprilie 2019 o adevarata super-vedeta. Nu este deloc ceva obisnuit ca la 21 ani sa devii membru al celebrei si exigentei orchestre a Filarmonicii din Berlin, nici sa ai pana la 30 ani 6 albume de autor aparute sub sigla uneia dintre cele mai prestigioase case la nivel mondial, cu atat mai mult cu cat nu canti la un instrument solist prin excelenta, cum sunt pianul sau vioara. Andreas Ottensamer este unul dintre putinii muzicieni care au pus clarinetul pe harta marilor valori solistice si nu numai prin tehnica si estetica interpretarii, ci si prin proiectele inteligente desfasurate.


Iata, de exemplu, Blue hour. Avem aici Concertul nr. 1 pentru clarinet si orchestra de Carl Maria von Weber, inregistrare dintr-un concert live ce a avut loc in 27 aprilie 2017, dar si o serie de piese romantice pentru clarinet si pian scrise de compozitori romantici: Brahms, din nou Weber si Mendelssohn. Cineva cu o imaginatie mai putin vie ar fi dat CD-ului un titlu de tipul “capodopere romantice”; Ottensamer propune acest concept al orei albastre – Blue hour – acel timp de la crepuscul, cand totul e in penumbra, dar nu inca cu totul intunecat de noapte. Eu, care iubesc acest moment din zi, ii inteleg perfect semnificatia si rezonez cu ideea de a asocia acestui moment o semnificatie muzicala.

27 aprilie 2017 a avut o semnificatie speciala si in agenda Orchestrei Filarmonicii din Berlin: alaturi de Mariss Jansons, a fost interpretat Concertul nr. 1 pentru clarinet si orchestra de Carl Maria Weber, dupa 79 ani de cand aceasta partitura, dintre cele mai cunoscute pentru clarinet si orchestra, nu mai aparuse pe afisele filarmonicii din Berlin! si daca mai adaugam ca acest concert mai fusese interpretat in programul filarmonicii din Berlin doar de doua ori anterior, adica in 1887 si 1938, putem spune ca a fost un adevarat eveniment. Si a fost intr-adevar, o interpretare foarte profesionista a acestui concert, unul dintre reperele pentru acest inceput de secol XXI, iar Andreas Ottensamer, solistul, si-a etalat inca o data calitatile care l-au propulsat printre cei mai buni clarinesti ai lumii: o uimitoare tehnica instrumentala, dar si o traire emotionala foarte intensa.


Vad insa ca centrul de greutate al albumului Blue hour nu sta in inregistrarea acelui concert, ci in acele piese pentru clarinet si pian care il incadreaza: o transcriptie dupa Intermezzo op. 118 nr. 2 de Johannes Brahms in original pentru pian, Grand Duo concertant op. 48 de Carl Maria von Weber si 7 cantece fara cuvinte de Felix Mendelssohn, acestea din urma transcrise dupa originalul pentru pian solo chiar de Andreas Ottensamer, care isi dovedeste astfel si calitatea de creator, pentru ca descoperim multa inventivitate in modul cum Ottensamer realizeaza aceste transcriptii.

Avem aici o combinatie incendiara: Andreas Ottensamer si Yuja Wang. Ambii, super-vedete ale muzicii culte cu varste in jur de 30 ani, cu o cariera de invidiat in spate, si care au mai evoluat impreuna la festivaluri europene si asiatice. Nu trebuie sa fi fost simplu pentru Ottensamer sa cante alaturi de Yuja Wang, o pianista specializata in repertoriul concertistic, cu o personalitate foarte pregnanta, care a venit cu propriile idei asupra modul cum trebuie abordat repertoriul de pe acest disc. Insa rezultatul este unul spectaculos: pianul completeaza, comenteaza sau este in prim plan acolo unde partitura o cere, in special in Gran Duo op. 48 de Weber conceput pentru pian si clarinet, subliniere care demonstreaza rolul preponderent al pianului din partitura.

Un album minunat, excelent interpretat, cu o idee generatoare foarte interesanta: un album pentru relaxarea din vacanta sau pentru linistea de acasa, atunci cand nervii sunt prea incinsi – Blue hour cu Andreas Ottensamer, album lansat pe 8 martie la casa Deutsche Grammophon, pe care-l puteti asculta pe site-ul Radio Romania Muzical. http://www.romania-muzical.ro/info/discul-anului-2019/disc.htm?a=2196021&c=5901&g=2

ottensamer

Longing for paradise cu oboistul Albrecht Mayer

Tot pentru aceste momente de liniste, din vacanta sau acasa, mi se pare la fel de potrivit cel mai nou album al oboistului-vedeta din Orchestra Filarmonicii din Berlin: Albrecht Mayer. Tanjind dupa paradis – o colectie de concerte si lucrari concertante scrise in prima jumatate a secolului XX, in legatura cu cele doua razboaie mondiale care au distrus paradisul unei vieti, fie si obisnuite, pentru sute de milioane de oameni. Dar si o ocazie de asculta lucrari foarte rar cantate, care sunt insa deosebit de frumoase: Soliloquy de Edward Elgar, Concertul in Re major de Richard Strauss, Concertul intr-o miscare de Eugene Goossens, alaturi de mai cunoscutul Mormant al lui Couperin de Maurice Ravel.

Sigur, este si sansa de a asculta un mare muzician: oboistul Albrecht Mayer, care la 54 ani este o adevarata autoritate prin interpretii la instrumente de suflat din contemporaneitate. O cariera desfasurata in cadrul Orchestrei Filarmonicii din Berlin, dar si una solistica, jalonata de 9 albume solo aparute la Deutsche Grammophon – este o performanta greu de egalat.

Albumul se deschide cu o delicata parte a doua, intitulata Soliloquy, dintr-o proiectata suita semnata de Edward Elgar din care a fost finalizata doar aceasta parte, in 1930. Suita fusese o comanda a unui celebru oboist englez, Leon Goossens, si a ramas in arhiva acestuia pana in 1967, cand a fost interpretata in premiera.
Urmeaza piesa de rezistenta a albumului: frumosul, dar foarte dificilul concert pentru oboi si orchestra mica de Richard Strauss, o partitura pe care Albrecht Mayer a ajuns sa o inregistreze abia acum, la deplina maturitate. Este o partitura cu o poveste legata de cel de al doilea razboi mondial: in perioada cand se retrasese la Garmisch, langa Munchen, Richard Strauss a fost vizitat de la militar american, care era si oboist in Orchestra Simfonica din Pittsburgh, care l-a intrebat pe compozitor daca are de gand sa scrie vreodata un concert pentru oboi si orchestra. Strauss a fost ferm, spunand ca nu s-a gandit niciodata la asta; insa la cateva luni dupa aceea, in septembrie 1945, Richard Strauss finaliza partitura unicului sau concert pentru oboi si orchestra, care a fost prezentat in premiera in 1946. O muzica in care regasim si drama celui de al doilea razboi mondial, dar si speranta intr-un viitor cu lumina – o muzica exceptional interpretata de Albrecht Mayer si membrii Orchestrei Simfonice din Bamberg, dirijor Jacob Hrusa.

In 1927, compozitorul si dirijorul Eugene Goossens scria un concert intr-o miscare pentru oboi si orchestra, lucrare interpretata in prima auditie de fratele compozitorului, oboistul Leon Goossens, acelasi care prezentase si in premiera britanica concertul lui Richard Strauss. Este lucrarea cu limbajul cel mai avansat prezenta pe acest disc: tuselor romantice se alatura nuante venind dinspre Stravinski si Copland, influente usor de explicat. Eugene Goossens este cel care a dirijat premiera britanica a Ritualului primaverii de Stravinski, dar si multe partituri de compozitori americani, cu care a avut stranse legaturi.
Personal, am vazut interpretarea suitei Mormantul lui Couperin de Ravel, lucrare compusa in timpul primului razboi mondial in care compozitorul chiar a luptat, ca un semnal de alarma: ca paradisul pacii poate fi oricand pierdut si ca bunastarea nu este un dat, asa cum pare dupa 70 ani de pace.

Un album cu un repertoriu rar abordat, cu interpretari luxuriante, intrebari si raspunsuri: Longing for paradise, album lansat pe 17 mai inclus de Radio Romania Muzical in cadrul proiectului Discurile anului 2019. http://www.romania-muzical.ro/info/discul-anului-2019/disc.htm?a=2275291&c=5901&g=2

Albumele prezentate pot fi achizitionate de pe site-ul Deutsche Grammophon si sunt disponibile pentru ascultare pe platformele de streaming.

33013840701

.

Nume:

E-mail:


Mesaj:

(Comentariile trebuie sa fie de maximum 250 de caractere.)
Validare: 
(Introduceti codul pentru validare.) Reseteaza cod!
 
Autentificare
Am uitat parola / Cont nou!
Căutare
Prea multe rezultate?
Folosește căutarea avansată.
Publicitate