| Acum niște ani |
| 20 aprilie 2024 |
|
|
|
| Schimbări în cuplu |  | | (Literatură) | | Anul trecut, unul dintre amicii mei din Franta, Allain, a trebuit sa isi intrerupa brusc lectiile de tenis deoarece sotia, simtindu-se departe de nivelul de comunicare si afectiune exprimata pe care il avusese si si-l dorea cu sotul ei, in loc sa caute ceea ce se petrece in interiorul cuplului, a inceput sa caute in afara. A inceput sa se uite 330 de grade, nu 360, in jur, sa vada de unde s-ar trage ceea ce resimte, si a identificat ca schimbarea din ultimul an, este aceasta antrenoare atletica si placuta care petrecea 2 ore la fiecare 2 saptamani cu sotul sau; si i-a incoltit ideea ca de-aici i se trage raceala dintre ei. | Asadar i-a pus in vedere sotului ca este nefericita, ca nu ii place modul in care el se comporta cu ea, ca e rece, si ca il banuieste de infidelitate. A declarat razboi, a inceput sa faca pe victima si i-a pus clar in vedere ca daca nu termina cu tenisul si flirtul si nu redevine cine era acum 10 ani cand s-au casatorit, ea baga divort.
Sotul, consternat de banuielile nefondate ca el ar flirta cu antrenoarea s-a aparat, timid si fara succes de aceasta acuzatie. Era atat de dezamagit ca trebuia sa renunte la ceva ce-i placea si facea bine, fara sa fie vinovat de niciun flirt sau escapada fizica sau emotionala. S-a uitat la faptul ca da, venea tarziu si obosit de la jobul prea solicitant intelectual, si adesea fara energie pentru ca o dadea pe toata la job. Ca chiar daca era acasa, mintea ii era la birou, ca isi lua de lucru chiar si in week-end, si astfel faceau din ce in ce mai putine activitati impreuna. Ca nu ii dadea atentie si nu comunica cu grija cu sotia sa. Faptul ca el era introvert nu ajuta deloc, deoarece el nu venea sa deschida discutii nici despre problemele de la birou nici despre alte subiecte, daca ea le deschidea, participa, destul de detasat, daca nu, nu; el prefera oricum sa isi exprime afectiunea mai mult prin fapte decat prin vorbe. Credinta lui era ca “faptele conteaza”.
Incepuse tenisul cu un an in urma, ca sa mai echilibreze din presiunea interioara cauzata de stresul acumulat la serviciu si se dovedea ca este benefic, in cocktailul chimic interior de adrenalina, dopamina si cortisol, genereate de lupta zilnica pentru targeturi si market-share, endorfinele generate de activitatea fizica erau ca o mana cereasca. Mintea se relaxa, corpul se bucura.
Sotia a simitit raceala, reala, insa ce nu a simtit bine, nu a simtit si metoda de a o estompa. Problema nu era in afara cuplului, ci inauntru. Ea abandonase sa mai fie “generatorul” de conversatie, desi ii era usor sa o faca, fiind extroverta, iar el nu avea puterea sa rupa sirul gandurilor continue despre gasirea de solutii la problemele de job. Allain era victima epuizarii, iar Patricia alunecase pe pozitia de victima si ea. Incepuse sa se planga zilnic de lipsa de atentie si participare a sotulului, atat lui cat si oricui era dispus sa o asculte, si sa genereze in acest fel si mai multa distanta. A te plange continuu nu prea genereaza acea energie proaspata a atractiei si deschiderii.
Oamenii vor schimbari in relatiilor, desigur, e normal, dintre cele pozitive, dar astepta in primul rand ca celalta sa schimbe degraba anumite comportamente. Sau schimbarea benefica sa fie declansata si eventual sustinuta de ceva exterior.
Oare de ce unii nu vor sa se uite prima data la ei, sa accepte ca sunt si ei cauza a problemei din cuplu, si sa inceapa sa se schimbe si ei un pic, in acest nou demers ? Poate pentru ca exista in unii dintre noi, credinta adanc inradacinata ca trebuie sa aparam cu orice pret ceea ce suntem deja, ca identitatea noastra temporara indica cine suntem noi, ca “noi asa suntem”, si ne este frica de schimbari, deoarece, de bine,de rau, ceea ce avem cunostem si stim sa gestionam. Ignoram uneori ca suntem fiinte care trebuie sa se transforme ca sa evolueze.
Iar relatiile sunt si ele sisteme vii, care se nasc, evolueaza, se transforma, sufera accidente si modificari si chiar mor. Evolutia umana are legatura directa cu constientizarile si adaptarile comportamentale. Inteligenta unei persoane se defineste in primul rand ca si capacitatea ei de a se adapta la orice situatie. Iar adaptarea optima inseamna analiza, intelegere, munca cu noi insine, flexibilitate si evolutie.
Cum ar fi ca prima data, cand simtim mirosul racelii in cuplu, sa ne punem intrebari de genul:
* Cum as putea sa fiu eu altfel? Ce-as putea eu sa fac altfel?
* Cum as putea eu sa aduc o transformare pozitiva? Cum sunt eu cauza in cee ace se intampla?
* Cum as putea sa comunic deschis si profund, constructiv, despre ceea ce observ, fara a improsca cu judecati si fara a-l invinui pe partenerul meu?
* In acest context, oare ce noi comportamente se cer a mi le antrena si exprima cu adevarat, ca sa evoluez, atat eu cat si relatia ?
Relatiile mor incet- incet, cand abandonam ingrijirea lor, asa cum ne mor si plantele din ghivece. Cand nu ne mai ocupam bine de ele. Simplu. Daca nu incepem rezolvarea problemei prin stabilirea unui obiectiv concret (specific, masurabil realista, determinat in timp, motivant) si printr-o adaptare comportamentala personala, ca prim pas, sunt sanse foarte mari sa marim crevasa separatiei pe care o simtim in cuplu, si in loc sa folosim momentul pentru a creste impreuna, putem declansa inceputul sfarsitului. Iar astfel, rezolvarea aparenta a unei probleme, naste de fapt alte probleme, adesea chiar mai adanci. In relatia urmatoare, la un moment dat, vei ajunge tot la acest punct, in care sa te confrunti cu propriile limitari, nedepasite prin evolutie in relatia anterioara. Dramele, accidentele sau lipsa de rezultat in relatii nu sunt sunt cauzate de lipsa de IQ ridicat sau de faptul ca in afara se afla pozitionat favorabil magnetic, cineva mai atractiv, ci mai ales de lipsa de claritate in auto-analiza si din lipsa dorintei de transformare, din lipsa cunoasterii valorilor personale actuale, din lipsa de obiective bine definite, din lipsa de strategie si inovatie, din inadaptarea comportamentala si din lipsa de actiune congruenta cu obiectivul pe care il avem.
Cateva exemple de calitati si comportamente deficitare, cand relatia schioapata, la care ne putem uita sunt: diplomatia, generozitatea, entuzismul, toleranta, tactul, afectiunea, empatia, recunostinta, maturitatea, influenta. Sunt doar cateva dintre ele, unde am putea sa incepem sa ne punem intrebari oneste, si sa lucram cu noi, ca sa crestem.
Ati vazut si genul de om care intelege ‘din zbor’ necesara schimbare interioara si o face, fara tam-tam, lin, fara tensiuni? Da, pare natural, pare usor, dar ca sa fii asa, cere mereu ceva: cere mereu sa fii deasupra orgoliului personal si al auto-suficientei.
Cu ce-ar putea cineva incepe azi, pregatirea unei transformari pozitive in cuplu? Cum ar fi, de exemplu, sa iti inviti partenerul/a sa beti un ceai si sa o intrebi: auzi, te simt un pic framantat/a si preocupat/a interior, cum as putea sa te ajut eu sa fii mai bine? Sau: tu ce crezi ca as putea imbunatati la mine? Cum as putea sa ma manifest si altfel, astfel incat tu sa simti ca te iubesc? Cum am putea sa avem din nou momente frumoase impreuna?
Angajamentul sincer de a tinde sa ne ridicam propriile standarde si sa facem eforturi de transformare, ne va aduce mult mai multa satisfactie decat sa ne chinuim sa ne inghesuim in vechea cusca a propriilor limitari si sa jucam rolul victimei. Primul este un efort constructiv, al doilea un efort distructiv. Este mult prea multa drama in jurul nostru. si ne-am obisnuit sa o generam si perpetuam si noi. Un obiectiv personal important poate fi sa ne constituim ca generatori responsabili si stea polara pentru starea de bine personala si relationala.
Cat despre amici mei din Franta, si-au redresat corabia relatiei, iar sotul si-a reinceput lectiile de tenis. Dupa o profunda analiza si multe ore de comunicare profunda, a inteles si sotia ca nu antrenoarea distrugea ceva din constructia cuplului lor, ci ei dinlantru, incetasera sa mai ingrijeasca si infrumuseteze relatia lor.
Nu exista situatie problema, exista situatie din care avem ceva de invatat. Totul vine in viata noastra ca sa ne invete ceva. Totul ne este dat spre crestere. Cu cat invatam mai repede, cu cat ne uitam prin acest filtru la o problema care a aparut, cu atat crestem mai rapid in calitatile si valorile noastre si rezolvam problema mai usor.
Maria-Iris Hoeppe, (autor al volumului “Cartea despre schimbari”), Life & business professional coach, PCC| ICF, Maria Iris Hoeppe lucreaza atit in programe individuale, cit si de team coaching. De asemenea, conduce ateliere pe teme de comunicare, vanzari si leadership, care produc transfor¬mari benefice in organizatii. Membra a Federatiei Internationale de Coaching, preocupata de mai bine de 20 de ani de studiul valorificarii potentialului uman, este activa si prezenta pe scena coaching ului european.
Mai multe despre activitatea ei puteti descoperi aici: www.life and executive coach.com
Fragment din capitolul Despre tranzitii in iubire
Oamenii care nu stiu - ca nu stiu - sa iubeasca
Care e consecinta faptului ca nu stiu ca nu stiu sa iubesca? Au un punct orb, iar voi cadeti in plasa. Le dati credit, le scuzati faptul ca va ranesc adesea le suportati toate cele ce sunt de neiertat. E ca si cum ati angaja un translator de japoneza dar el nu stie japoneza si totusi voi il tineti angajat pe idea ca se va descurca macar traducand limbajul corporal, si il tot tineti si il tot platiti.
Desigur, ati mai vazut si in alte domenii oameni care nu stiu ca nu stiu. De exemplu: managerii prea dictatoriali care se plang ca oamenii nu performeaza, insa ei sunt responsabili in mare masura de acest lucru deoarece ii critica inutil de mult, pun prea multa presiune, sunt concentrati pe rezultate si nu le pasa de oameni. Iar oamenii simt ca nu conteaza, ca nu sunt suficient de buni sau ca sunt nedreptati si isi pierd motivatia. Managerii nu stiu ca nu stiu sa fie echilibrati.
Dar sa revenim: in relatiile de „iubire” cu oameni care nu stiu ca nu stiu sa iubeasca, avem mereu acel gol interior; nu ne simtim iubiti, nu simtim ca, cu adevarat contam pentru celalalt, comunicarea nu atinge un nivel profund. Ne simtim incompleti si aceasta stare este cauzata foarte multe despre cum ne face sa ne simtim celalalt. Nu este despre ce fac exact, sau ce spun, punctual. N-am putea face o lista clara cu tot ceea ce „lipseste din relatie”. Insa este indubitabil ca inima noastra sufera.
Cel mai adesea acesti oameni nu au vazut modele de iubire in familiile lor si au emisfera cerebrala dreapta destul de blocata. Desigur, cu multa rabdare, schimbarile sunt posibile. Cu mult tact, grija, angajament din partea dumneavoastra,cursuri, terapie, se pot deschide si pot invata sa iubeasca.
Dar daca faceti eforturi sa ii ajutati, iar ei refuza,nu aveti ce sa faceti ; acceptati ca sunt oameni care nu stiu ca nu stiu sa iubesca. Sa le spunem adio, inseamna sa ne crutam de suferinta si sa le permitem sa-si invete propriile lectii. Ramanand cu ei asa cum sunt, nu facem decat sa ne sacrificam inutil, ne privam de manifestarea iubirii in forma ei plenara ; nu-i permitem miracolului din Univers sa infloreasca si in noi.
O sa-i doara? Da. O sa te doara? Sincer, da. Dar meriti mai mult. si ei merita o sansa sa invete. Am o cunostinta care a atras 3 astfel de relatii, consecutiv. Pana cand a inteles ca nu mai vrea sa manifeste valoarea sacrificiu, si ca valorile ei sunt : voiosie si echilibru. Era mereu dezechilibrata, se indoia de cine devenise, avea frici.
Cand a inteles ca suferinta e o optiune si ca atragea acest gen de barbat deoarece ea insasi nu stiuse, sa iubeasca si sa se iubesca, viata ei s-a schimbat.
Zilele trecute, ma jucam cu fiul meu, care are 5 ani si jumatate, cu literele alfabetului. Le invata incet incet-si descopera jocul compunerii si descompunerii in silabe. Ca in orice joc nou, exista bucuria inceputului si ma solicita sa ne jucam impreuna. M-a surprins un aspect : ca la un moment dat, isi alegea diverse litere, le scria si ma intreba ce inseamna : uneri scria apa, uneori cot, mama, tata, vant, si se bucura ca stie si poate sa scrie singur, ca oamenii mari. Apoi ma ruga sa continuam jocul, sa schimbam litere in cuvintele scrise de el, sa vedem ce iese, si ne amuzam cum din vot iese bot sau din rata, fata sau din pupic, butic sau din lat, pat.
Alteori punea una langa alta litere care nu insemnau nimic cum ar fi xmtbac, sau utacnb, sau vilp si insista sa ii spun ce inseamna. Mi-a luat ceva timp sa il conving ca ele nu inseamna nimic, decat niste litere puse una langa alta, nu un cuvant. si asta mi-a dus o strafulgerare, gandul ca unii oameni, pun anumite gesturi, actiuni, firimituri de sentimente sau de dialoguri, franturi de viata, in relatia cu noi- si ar dori ca toate astea sa insemne o relatie. Probabil pentru ca pur si simplu inca nu stiu ca nu stiu ce ingrediente compun o relatie adevarata. si nu stiu ca nu stiu.
Normal ca cere curaj mult sa iesi din relatii care au inceput sa se inchege. Chiar si asa betege cum sunt, ne ofera un oarecare sentiment ca nu suntem in bataia vantului, singuri. Ca apartinem, ca, intr-un fel, contam pentru cineva. Dar e doar o amagire.
.........................................
In afara de tiparul” nu stiu ca nu stiu sa iubeasca exista inca 5 tipare de personalitati toxice; si pot fi schimbate, desigur, dar cu multa munca si numai daca acei oameni vor si pot sa se schimbe. E mai usor sa intalnesti un om ok, pe gustul tau decat sa schimbi tu un adult care apartine uneia din cele 6 categorii despre care am vorbit .
Daca vreti usurinta, bucurie, fericire in viata voastra, e necesar sa faceti alegeri in cunostinta de cauza.
Mai bine o tranzitie lunga in care sa-ti dai voie sa descoperi locuri noi, poate un nou curs de dans, poate o vacanta pentru single-i, poate o librarie noua din oras, poate o sala chic de sport, decat sa incepi deja sa suferi si sa te gandesti ca iar ai facut o alegere gresita.
Invatati din ceea ce ati trait, intelegeti din comportamentele celor pe care ii cunoasteti bine, intelegeti ce aveti nevoie, ce va faceti fericiti si antrenati-va sa comunicati aceste nevoi onest si simplu.
Daca ati incheiat o relatie cu un maniaco-depresiv si ati reusit sa va smulgeti din ghiarele lui, nu va simtiti vinovat/a, petreceti o vreme in calm, iubire de sine, tacere, reincarcati-va bateriile si faceti ceva diferit de tot cea ce ati trait . intelegeti de ce fel de om aveti nevoie alaturi. Rupeti legatura cu acest gen de vampir si continuati viata chiar daca e greu sa fiti singuri o vreme.
Daca iti vine sa vomiti cand te uiti la cate ai acceptat de la perfectionist si cat de mult iti scazuse stima de sine, stai si mediteaza. Reintregeste-ti stima de sine, celebreaza cine esti astazi. Mergi la masaj, la dans, fa terapie de care simti tu sa faci, spovedeste-te unui preot, pleaca la munte, petrece timp in solitudine si apoi, cu bateriile incarcate si stiind cine esti, mergi in lume stralucind si atrage un om in fata caruia sa te simti bine, intreg, complet, acceptat. Iubirea inseamna acceptare, sa iubim pe cineva asa cum este si cum nu este, sa trecem peste micile lui lacune si imperfectiuni cu duiosie si generozitate. Nimeni nu e perfect. Dar nici nu trebuie sa ne abandonam orbului gainilor si sa trecem peste orice.
Avem o conexiune straveche, bine cimentata cu etichetele asociate unor status-quouri: insurat, logodit, angajat, botezat etc; multi oameni se simt ingrozitor in tranzitiile din viata lor pentru ca nu mai apartin unor grupuri, nu se mai regasesc cu eticheta. E cam dificil sa gestioneze tranzitiile cu calm, pentru ca prin atingerea starii de fapt urmatoare nu vor sa multumesca numai pe ei insisi ci si pe toti ceilalti, sa arate cumva in ochii lumii, iar asta e o mare capcana. Detasarea de a mai face pe plac altora, de a ne oglindi in ei ne aduce pace si ne conduce catre alegeri sanatoase, care sunt in acord cu sufletul nostru.
E un serios antrenament cum sa ne prezentam ca proaspat divortati sau in cautarea unui partener. Insa cu putina abilitate si exercitiu va puteti construi cateva fraze frumos mestesugite pe care sa le spuneti cand va intreba cineva de statul vostru. Sa fie amuzante si corecte. De exemplu: «am divortat de curand si ma relaxez, privesc un pic piata si viata». Sau «in sfarsit, am inteles ce fel de partener am nevoie si acum ma uit in jur sa-l recunosc». Ne putem juca cu construirea unor fraza mestesugite.
Suntem ok in ochii altora cand suntem in tranzitie, daca suntem ok in ochii nostri, impacati si relaxati. Daca considerati in starea de tranzitie intre 2 relatii ca sunteti in neregula, asa veti fi si perceput; trebuie sa schimbati aceasta convingere negativa.
Graba strica treaba, e un bun proverb. Si cu toate aceastea, cu cat suntem in mai dezacord cu noi, prabusiti pe dinauntru, cu atat alergam mai tare, disperati spre o relatie, in speranta ca cineva din afara vine cu alinare, echilibru, stare de bine, completare. Insa cu cat veti face alegeri si gesturi implusive in aceasta stare cu atat veti atrage oameni in aceeasi stare, incompleti, care va cauta ca si remediu, si cu atat mai mult sunteti vulnerabil acelor categorii otravitoare, de mai sus.
Nu e cazul sa ne grabim sa scurtam tranzitia.
.
| |
|
|
|
|
|