La acest eveniment, au fost prezente personalitati ale vietii cultural-artistice, membrii familiei - Livia Deac, arh. Radu Deac (autorul ilustratiilor cartii), Dr. Mircea Valeriu Deaca (profesor de teoria si analiza filmului la CESI – Centrul de Excelenta in stiintele Imaginii, Facultatea de Litere, Universitatea Bucuresti), numerosi artisti plastici (Corneliu Vasilescu, Tudor Balasa, Mihail Gavril – autorul portretului de pe coperta 4 a cartii), scriitori si poeti (Eugen Blaga, Doina Barca, Emil Lungeanu, Rodica Elena Lupu, Florin Grigoriu), diplomati, arhitecti, designeri, Jawdat Ali (Minister Plenipotentiary – Ambasada Republicii Arabe Siriene in Romania), Academician Victor Craciun, Mihai Nagy (Vicepresedinte ICR), Benone Neagoe (Presedintele Uniunii Ziaristilor din Romania), Rodica Xenia Constantin (presedinta Asociatiei Femeilor Creatoare in Arta Plastica din Romania), Marilena Stoian (Presedinte ANTREC), Cornelia Rotaru (Presedinte ADAF Romania), s.a.

         

Otilia Ostrotki - Director TONICA Grup

Printre cei care au tinut sa vorbeasca despre personalitatea, creatia, cariera, dar si despre omul Mircea Deac, s-au numarat Livia Deac, arh. Radu Deaca, Dr. Mihaela Varga (istoric de arta, editor la editura Maiko unde a fost publicata cartea), Prof. Adrian Mihalache (eseist, cronicar teatral, redactor “Lettre Internationale” - ICR), Prof. Univ. Dr. Ion Bogdan Lefter (Facultatea de Litere, Universitatea Bucuresti), Ana Maria Negoita (istoric de arta, specialist in cultura islamica), Ioana Ciocan (curator independent, Director “Art Safari”), Dr. Marius Tita (critic de arta, jurnalist, editorialist), Silviu Covaci (artist fotograf), al carui mama ii dactilografia in anii ‘50 – ’80 lui Mircea Deac manuscrisele si care i-a fost ca un fiu.

       

Livia Deac

arh. Radu Deac

Dr.Mihaela Varga, editor carte, Ed.Maiko

Prof.Univ.Dr. Ioan Bogdan Lefter

A fost un eveniment remarcabil dedicat in exclusivitate creatiei Maestrului Deac, dar si cartii atat de frumoase aparute la editura Maiko la care acesta a lansat in 2014, inainte de a muri,  cartea “Tartar, ultimul zeu” .

“Zenobia, Regina Palmyrei: Roman de calatorii in Siria Antica” este unul dintre cele doua romane ramase nepublicate din timpul vietii (celalalt se intituleaza ”Concursul”) si il are ca erou principal pe profesorul de Istoria Artei, Traian Manea care este de fapt, autorul. Mircea Deac a avut sansa sa cunoasca si sa admire vestigiile istorice si comorile Siriei in anii ’80. 

Lansarea acestei carti este prima manifestare a anului 2016 din seria evenimentelor cultural-artistice gazduite de Galeria Senso.

Acest eveniment a fost realizat cu sprijinul Catena Grup, prin Programul Catena pentru Arta, iar tiparirea cartii s-a datorat Fundatiei “Fildas Art”, presedinte Anca Vlad.

 

Pana pe 25 februarie 2016 iubitorii de arta mai pot admira expozitia colectiva de Arta Decorativa cu lucrarile artistilor Arina Ailincai, Dan Bancila, Anca Boeriu, Cristina Bolborea, Manuela Botis, Sandei Bucur, Lucian Butucariu, Danielei Fainis, Costel Iacob, Nicolae Moldovan, Cela Neamtu, Anielei Ovadiuc, Dionisie Popa, Dumitru Traian Tili si Mihai ?opescu.

 

----------------------------------------------------------------------------------

REFERINTE CRITICE de Mihalea Varga, editor, director Editura Maiko

„ZENOBIA, REGINA PALMYREI: Roman de calatorii in Siria antica” de MIRCEA DEAC 

Romanele unui istoric al artei

 

„Constata, la intoarcerea din Siria, cat de oarbe fusesera prelegerile lui la universitate despre arta Orientului!“, scrie Mircea Deac inca din primele randuri ale romanului sau “Zenobia, Regina Palmyrei – Roman de calatorii in Siria Antica”. Este, cred, una din frazele cheie ale romanului, poate imboldul care l-a indemnat sa apeleze la o forma literara pentru impresiile culese in timpul unei calatorii in Siria la sfarsitul anilor ‘80. intr-adevar, oricat de multe tratate ar consulta, contactul direct cu arta si civilizatia unui loc este esentiala pentru istoricul de arta. Fara acest contact direct, prelegerile sunt „oarbe“, lipsind perceptia dimensiunilor, al contextului geografic si istoric, a minunii supravietuirii peste secole a unor vestigii si in fine, autentica traire estetica si filozofica. 

 
„Nu banuise stralucirea trecutului Siriei inainte de a strabate desertul si de a poposi in oazele lui. In aceste intinsuri stranii, sub soarele arzator si a prafului purtat de vant, aflase urmele civilizatiilor indepartate in timp“ -scrie cateva randuri mai jos, ceea ce tradeaza tocmai aceste trairi estetice si filozofice pe care le-a avut in timpul calatoriei. 

 
Romanul poarta subtitlul de „Roman de calatorii in Siria Antica“, folosind pluralul si nu singularul ca Dinicu Golescu in „insemnare a calatoriei mele“, cel care a inaugurat genul jurnalului de calatorii in literatura romana. De ce pluralul? Probabil pentru a sublinia bogatia revelatiilor avu-te: mistice, filozofice, istorice si artistice. 

 
Ca si in „Tartar, ultimul zeu”, romanul pe care l-a publicat cu putin timp inainte de a muri, ultimul pe care l-a scris, referirile la credinta, la mistica, la cele spuse de mari mistici sau filozofi fideisti sunt dese, ca urmare a unor preocupari in acest sens inca din timpul studentiei cand a fost atras de filozofii neotomisti, asa cum explicit marturiseste in acel roman. in Zenobia, Regina Palmyrei, referirile la traditiile intelectuale de interpretare a credintei cuprind de asemenea o arie vasta, de la ganditorii antici, la cei din crestinismul timpuriu, pana la cei, putin cunoscuti in cultura noastra, din islamismul timpuriu, cel medieval si pana la cel contemporan. 

 
Dintre aceste consideratii filozofice si istorice, amintesc doar una, aleasa pentru laconismul si totodata expresivitatea ei: Prezentul trecutului. Sub aripa desertului sirian, Palmyra dezvaluia o incomparabila istorie a gloriei si dezastrului, a unui loc de tandrete umbrit de sangele revarsat in nisip de ambitii desarte.

Forma literara i-a permis lui Mircea Deac in fiecare dintre romanele lui, sa scrie despre ceea ce nu considera ca ar putea fi consemnat in lucrarile sale de istoria artei. Asa putea vorbi despre atmosfera din atelierele marilor maestri sau despre cea din atelierele tinerilor, despre rivalitatea „proverbiala“ dintre pictorii Babicescu si Alexandru Dunareanu, usor de recunoscut a fi Corneliu Baba si Alexandru Ciucurencu (in romanul “Prapastia”), despre viata cotidiana a artistilor cu problemele lor, dar si cu aspecte de boema, despre intalniri (reale) dintre artisti si colectionari, dintre artisti si critici, despre conditia in general ingrata a criticului in raport cu artistul. Asa isi putea exprima liber de orice autocenzura, judecatile de valoare asupra operei unor artisti usor de ghicit sub numele de imprumut. Tot asa isi putea exprima ne?armurita pretuire pentru opera unor mari artisti, care altminteri prezentata, intr-o monografie sau un studiu, ar fi putut suna prea encomiastic. 

Eroul principal este aproape de fiecare data un alter ego al autorului, Petru Mares in culegerea de nuvele Nimfa de argint (1988) si in romanul Prapastia (1991), Greg Pe-nescu in Pendula nu merge inapoi (1991), Artur Sincu in Poveste de dragoste (1991), autor ca si Mircea Deac al unei monografii despre Manastirea Snagov (1963), Emil Predescu in Soarele rasare noaptea (2000). In Drama pictorului Manole (2010), eroul principal este un pictor, dar si acesta imprumuta din personalitatea autorului. Este de pilda, nascut pe malurile Dunarii, Mircea Deac fiind nascut la Oltenita, si marcat de amintirea marelui fluviu. Dar mai ales sunt imprumutate pictorului meditatiile autorului privind religia, filozofia si arta, a raporturilor dintre ele. Cel mai complex autoportret il realizeaza Mircea Deac in ultimul sau roman Tartar, ultimul zeu (2014), in care eroul principal Sorin Ivascu, trecut prin conditia tragica de orfan sarac, de soldat in al II-lea razboi mondial si apoi prizonier in URSS, ajunge prin sustinute eforturi proprii la statutul profesional si social de care autorul insusi pare sa fi fost cel mai atasat, cel de profesor universitar, din cele multe pe care le-a mai avut: critic si istoric de arta, scriitor, jurnalist, inspector in Ministerul Culturii. Acest ultim roman, totodata si cel mai intins, cuprinde pe larg conceptia sa despre lume si viata – al sau Weltanschauung – rod nu numai al experientelor extreme de viata, ci si al unei meditatii profunde sustinuta de o bogata cultura filozofica si artistica. 

 
Acestei bogate activitati literare care poate surprinde pe cei care i-au cunoscut numai scrierile de istoria artei – scrieri intinse de-a lungul unei perioade care incepe cu anii ‘50 si se termina in anul 2014 – i se adauga si un roman istoric despre Dimitrie Paciurea, intitulat Himera (1970), primul sau roman, rod al unei intense admiratii care se va concretiza trei decenii mai tarziu, in 2000, si prin monografia pe care i-o consacra. 

Zenobia, Regina Palmyrei – Roman de calatorii in Siria Antica, unul dintre cele doua romane ramase nepublicate din timpul vietii (celalalt intitulandu-se Concursul), are la randul lui drept erou principal pe „profesorul“ de istoria artei, de aceasta data purtand numele de Traian Manea. Romanul capata o alta greutate din perspectiva recentului razboi civil din Siria. Multe monumente, mai toate aflate pe lista patrimoniul mondial UNESCO, sunt descrise si analizate de Mircea Deac cu interesul istoricului de arta, dar si cu „mirarea“ filozofica a supravietuirii lor peste secole si milenii intr-un teritoriu care a trecut dintr-o stapanire in alta, fiecare dintre ele ostila celei precedente. Iata ca acestei supravietuiri i s-a pus capat in ultimii ani de catre un alt razboi – razboiul fiind evenimentul social-uman fata de care omul Mircea Deac avea cea mai explicit exprimata oroare, atat in acest roman cat si in Tartar, ultimul zeu. 

Palmyra, poate cel mai puternic simbol pentru o „istorie a gloriei si dezastrului“ este si acum, dupa disparitia lui Mircea Deac un loc „umbrit de sangele revarsat in nisip de ambitii desarte “. 

Romanul dedicat Zenobiei – misterioasa figura feminina cu o fermecatoare corespondenta in contemporaneitate – impleteste episoade realiste care surprind o Sirie a anilor ‘80, cu episoade suprarealiste, inspirate parca din fascinatia pe care o exercita desertul asupra omului: „Simtea o ciudata chemare, un fel de ameteala, asa cum te afli la un pas de golul prapastiei, care te cheama in adancuri fara sa vrei. Tot peisajul era neobisnuit. Sarac, galben, pustiu, incins de soare, tacut. O salbaticie prin lipsa de salbaticie, fiindca avea totusi ceva maret, misterios, urias, in acelasi timp de o indiferenta principiala“. 

Biografie MIRCEA DEAC 

 

Mircea Deac (Mircea Deaca, n. 9 septembrie 1921, Oltenita – 6 februarie 2015, Bucuresti) a urmat liceul la Oltenita si din 1935, la Bucuresti. A urmat Facultatea de Litere si Filozofie, avandu-i ca profesori pe Tudor Vianu si George Oprescu, apoi Academia de Pictura la atelierele Camil Ressu si Alexandru Ciucurencu. 

A fost profesor de istoria artei la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“, director al Departamentului Artelor si al Oficiului National de Expozitii din cadrul Ministerului Culturii. 

 
Membru UAP, expert in arta romaneasca si europeana, jurnalist si scriitor, regretatul critic de arta Mircea Deac a fost membru al Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania si Vicepresedinte al Societatii Colectionarilor de Arta din Romania. A participat la simpozioanele “Brancusi” de la Paris, Bucuresti si Istanbul si a fost organizatorul expozitiilor romanesti la Bienalele Internationale de la Paris, São Paolo, Bucuresti si Belgrad. 

 
A publicat peste 1000 de articole in „Revista Muzeelor“, „Arta“, „Contemporanul“, „Romania literara“, „Tribuna“, „Ateneu“, „Arges“, „Informatia Bucurestiului“, „Pro Arte“; de asemenea, i-au aparut studii si articole in Franta, Grecia, Italia, Olanda si a scris scenarii de film pentru “Brancusi la Targu Jiu” si “Alexandru Ciucurencu”. 

 
MONOGRAFII – Al. Ciucurencu, ESPLA, 1957; Luchian, ESPLA,1959; Surikov, ESPLA, 1959; Ressu, Meridiane, 1962; Steriadi, Meridiane, 1960; Paulet, Meridiane, 1962; Brancusi, Meridiane, 1966; Étienne Hajdu, Meridiane, 1974; Fernand Léger, Meridiane, 1975; Maria Chelsoi, Litera, 1975; Brancusi (franceza si engleza), Litera, 1976; Afirmari, Facla, 1976; Vermont, Meridiane, 1977; Ciucurencu, Meridiane, 1978; Ciupe, Dacia, 1978; Luminile nordului, Sport-Turism, 1978; Magdalena Radulescu, Meridiane, 1979; Peisaje dunarene – Gavenea, Sport-Turism, 1981; Angela Pas-ca, Meridiane,1981; Brancusi – surse arhetipale, Junimea, 1983; Sorin Ilfoveanu, Sport-Turism, 1983; Ion Irimescu, Junimea, 1983; Sabin Balasa, Meridiane, 1986; Mattis Teutsch, Dacia, 1986; Brancusi – Nostalgia Infinitului, Thausib, Sibiu, 1996; Copiii lui B-Arg, OID-ICM, 1997; Paciurea, Gramar, 2000, Feodoroff, Gutenberg, 2006; Harry Guttmann, Bucuresti, 2007; Camil Ressu, Monitorul Oficial, 2011. 

VOLUME de ISTORIA ARTEI: Manastirea Snagov, Meridiane, 1963; Grafica militanta, Meridiane, 1962; Pictura 1964, Meridiane, 1965; Impresionismul in Romania, Meridi-ane, 1967; Umanismul in arta plastica, Sport-Turism, 1967; Femeile si operele lui Picasso, Gramar, 1996; Fara rame, fara soclu, Medro, 2004; Peisajul impresionist, Monitorul Oficial, 2009; Nudul in pictura romaneasca, Monitorul Oficial, 2010; Pictorii portretului, Monitorul Oficial 2013; 

 
DICTIONARE ENCICLOPEDICE: 50 de ani de pictura, OID-ICM 1996; 50 de ani de sculptura, OID-ICM, 2000; Enciclopedia marilor personalitati, partea de arta, 4 vol., Geneze, 1999-2004; Sculptura in Romania, Medro, 2005; Lexicon – pictura, sculptura si desenul din secolele XV-XX, Medro, 2008. 

 
BELETRISTICA: Himera, Albatros,1970; Nimfa de argint, Cartea Romaneasca, 1988; Prapastia, Omega 1991; Pendula nu merge inapoi, Eminescu, 1991; Soarele rasare noaptea, Geneze, 2000; Drama pictorului Manole, Ed. Tempea-Deac Corporate, 2010; Tartar, ultimul zeu, Maiko, 2014 si post-mortem, Zenobia, Regina Palmyrei: Roman de calatorii in Siria Antica, Maiko, 2016.