La Editura Casa Radio au aparut de curand doua discuri ce au in prim plan Orchestra Nationala Radio; ambele cuprind lucrari inregistrate in concerte live, ambele cu un repertoriu rus romantic. Unul dintre ele surprinde primul concert sustinut de Cristian Macelaru in Romania – in 2012, pe scena Salii Radio, un eveniment care a inclus uvertura operei “Ruslan si Ludmila” de Mihail Ivanovici Glinka si Suita “seherazada” de Nikolai Rimski Korsakov. Pentru cine nu stie, Cristian Macelaru este in prezent dirijor asociat al Orchestrei Simfonice din Philadelphia, una dintre cele mai importante orchestre americane,  o performanta formidala pentru acest roman de 35 ani plecat sa studieze in Statele Unite ale Americii la varsta de 17 ani. Cristian Macelaru este un dirijor cu o carisma neobisnuita, care transpare si din inregistrarile de pe discul aparut la Editura Casa Radio; si trebuie mentionat si faptul ca in noiembrie 2015, Cristian Macelaru va debuta la pupitrul celei mai importante orchestre americane, cea a Filarmonicii din New York, semn ca se indreapta cu repeziciune catre o cariera internationala de (foarte) mare calibru. Asa ca nu pot decat sa ma bucur ca primul disc din cariera lui Cristian Macelaru a aparut in Romania.

Pe al doilea disc semnat de Orchestra Nationala Radio regasim o lucrare mai rar prezenta pe afisele de concert: Simfonia “Manfred” de Piotr Ilici Ceaikovski, interpretata sub bagheta lui Tiberiu Soare in debutul stagiunii 2014-2015. Tiberiu Soare special a ales o lucrare pe care publicul roman nu a avut ocazia sa o asculte prea des, un opus  tulburator inspirat de povestea lui Byron, ce s-a intentionat sa fie o Simfonie fantastica a spatiului rus. 

In martie 2015, casa britanica Avie Records anunta lansarea noului disc semnat de romancele Laura Buruiana si Alexandra Silocea, lucrari pentru violoncel si pian de Enescu, Prokofiev si sostakovici. Din creatia lui George Enescu, protagonistele au ales singura parte care a supravietuit dintr-o sonata in fa minor scrisa la 17 ani, descoperita in arhivele Muzeului Enescu de compozitorul Hans Peter Turk. In luna mai 2015, BBC Music Magazine a oferit gratuit spre downloadare abonatilor tocmai aceasta sonata neterminata enesciana in fa minor, ceea ce sigur ca a asigurat o promovare importanta pentru acest disc realizat de doua dintre cele mai talentate muziciene romane din diaspora  - violoncelista Laura Buruiana este stabilita in Franta, pianista Alexandra Silocea, in Marea Britanie.

Toate aceste albume au fost difuzate la Radio Romania Muzical si pot fi oricand reascultate pe pagina proiectului “Voteaza discul de muzica clasica al anului 2015” de la www.romania-muzical.ro.

Muzica contemporana

Cand vorbim despre muzica clasica contemporana, nu multi isi declara interesul pentru acest tip de arta, vazuta de multi drept o muzica disonanta, posibil de inteles doar de catre niste initiati. Totusi, tocmai niste compozitori de muzica clasica contemporana sunt favoritii unor mari case de discuri internationale si se bucura de vanzari-record: Ludovico Einaudi, Max Richter, Philip Glass sunt numele cele mai cunoscute.

In acest club intra, surpriza poate, si James Horner, cunoscut mai ales pentru coloanele sonore din mega-productii americane – Titanic, Avatar. Am mai scris de altfel despre Concertul “Pas de deux” pentru vioara, violoncel si orchestra de James Horner, prezent pe un disc lansat in 25 mai si ramas drept ultimul album pentru compozitorul stins din viata intr-un accident de avion pe 22 iunie 2015. Cum insa argumentul principal ramane muzica insasi, vreau doar sa amintesc ca acest album poate fi ascultat la Radio Romania Muzical luni, 3 august, de la ora 19.00 sau oricand pe site-ul campaniei “Voteaza discul de muzica clasica al anului 2015”.

In luna iunie s-a lansat si alt disc semnat de un nume foarte rezonant: Pete Townshend, chitaristul trupei The Who. Ce legatura are Pete Townshend cu muzica clasica? Albumul se intituleaza “Classic Quadrophenia” si este o versiune cu orchestratie de tip simfonic a operei rock Quadrophenia care s-a bucurat de un enorm succes in 1973. Pete Townshend afirma ca noul sau “Classic Quadrophenia” (unde evolueaza Orchestra Filarmonicii Regale din Londra, cu Billy Idol si Pete Townshend insusi printre protagonisti) poate “revigora publicul de muzica clasica, aducand la concert oameni care altfel nu ar veni sa asculte o orchestra care canta fara lumini si focuri de artificii pe scena”. Unii s-au indoit deja de acest lucru: albumul nu a fost inclus in topul vanzarilor de muzica clasica din Marea Britanie, considerandu-se ca aceasta nu este muzica clasica. Clasica sau nu, e totusi o experienta pentru cei care au fost sau mai sunt fanii trupei The Who; ca va atrage public nou catre muzica clasica, ramane de vazut.

Opera fans

Doua veritabile opere clasice, cu nume mari in distributie, s-au lansat in luna iulie.

Prima este “Turandot” de Giacomo Puccini, cu Andrea Bocelli, foarte promovatul tenor italian nevazator pe care l-am putut asculta si la Bucuresti, care interpreteaza rolul lui Calaf, eroul masculin care o cucereste pe recea Turandot, printesa chineza, intruchipata de soprana americana Jennifer Wilson. Andrea Bocelli este insa un tenor care s-a afirmat mai ales in repertoriul light pop, sa-l numesc, care i se potriveste foarte bine. A canta insa “Turandot”, una dintre cele mai dificile opere pucciniene, este cu totul altceva. Doar punand in comparatie celebra arie a lui Calaf din actul al treilea, “Nessun dorma”, interpretata de Bocelli si Pavarotti, si oricine poate constata diferenta uriasa intre posibilitatile tehnice si expresive ale celor doi (in favoarea lui Pavarotti). Dar ratiunile de marketing sunt importante, asa ca inteleg de ce s-a optat pentru un disc ca acesta, probabil tot in ideea de a atrage oameni noi catre muzica clasica. Din nou raman cu intrebarea daca intr-adevar se si intampla asta....

Mai curand eu as recomanda pentru cei care fac primii pasi catre muzica clasica o alta opera a carei inregistrare a aparut in iulie 2015: “Rapirea din serai” de Mozart. In distributie: soprana germana Diana Damrau (cu o cariera fulminanta pe cele mai importante scene europene si americane), tenorul Rolando Villazon (o super-vedeta a operei de azi, un tenor mexican cu o voce foarte frumoasa si o prezenta scenica de veritabil actor) si baritonul german Thomas Quasthoff (o ocazie rara de a-l asculta cantand opera pe acest muzician de 1.34 m, cu un defect fizic evident, cu o voce impresionanta si cu discuri mai ales cuprinzand lieduri, repertoriu vocal-simfonic si ...jazz). 

Proiectul i se datoreaza tenorului Rolando Villazon care si-a propus sa inregistreze alaturi de dirijorul Yannick Nezet Seguin (dirijorul principal al Orchestrei Simfonice din Philadelphia, cu care Cristian Macelaru, amintit mai sus, colaboreaza indeaproape) sa inregistreze toate operele lui Mozart. Inaintea “Rapirii din serai” au fost “Don Giovanni” si „Cosi fan tutte”, aparute in 2012 si 2013, plus un album cu arii de concert de Mozart, lansat in 2014. 

A canta Mozart e (foarte) greu, in pofida impresiei de lejeritate si usurinta pe care o lasa muzica. Dar cantaretii pe care-i puteti asculta pe acest disc trec testul mozartian si recreaza cu umor, stralucire si bonomie o poveste orientala foarte la moda in vremea lui Mozart.

Discurile prezentate sunt disponibile si in Romania, in magazinele de specialitate si pe site-urile www.getmusic.ro si www.emag.ro.