| Corneliu Porumboiu: "Când mă gândesc la filmele mele, tot timpul am senzația că sunt ca într-o casă în care mai deschid câte o ușă" |  |
| (Cinema) |
| In asteptarea unei comori regizorale. Undeva in Romania, 2014. |
L-am intalnit pentru prima data intr-o dupa-amiaza insorita si tomnatica de sambata, 27 septembrie, ora 18, la Teatrul „Luceafarul”, unde il astepta, cu nerabdare, o sala plina cu liceeni. Daca sunteti curiosi in privinta compozitiei acestei zile, va pot aduce la cunostinta faptul ca prilejul de a-l cunoaste pe omul Corneliu Porumboiu a fost dat de aparitia numarului 13 al revistei „Alecart”.
Dialogul pe care ni-l aducea seara era deja inceput de entuziasmul pe care il degaja vocea actorului Victor Vasuta, invitat si el la aceasta lansare aleasa. Incercarea de a suprinde din atmosfera momentului, cu reportofunul de-abia incarcat, a disparut o data cu lasarea intunericului in sala. Semn ca intalnirea cu literele unei noi povesti a timpului se afla, de fapt, sub semnul magiei cunoasterii si intalnirii oamenilor dincolo de cortinele de catifea, dincolo de personaje, dar in acelasi timp cu o constiinta vie a intamplarilor din culise, a intruchiparii, asimilarii unei noi vieti si a transmiterii de mesaje umane din ipostaza de personaj-artist.
Am inceput sa scriu in carnetelul meu verde, luandu-mi notite cu un entuziasm care, dupa ce a parcurs calea transferului, a deschis idei si conexiuni la mine in degete. In degetele pixului meu care a retinut energic esente si cuvinte, esente din cuvinte... Preocupat de un gen de cautare in construirea substantei filmului, marturiseste ca nu are un tip de raportare la public, in general. Pentru scenaristul roman, Corneliu Porumboiu, cadrele lungi (inclusiv cele din Cand se lasa seara peste Bucuresti sau Metabolism) nu sunt neaparat dificultati de regie, cat mai ales un fel de focalizare a atentiei spectatorului, nuantat si de jocurile stilistice inserate in economia filmului. "Orice film este o materie vie. Materialul capata forma la masa de montaj, oricat de precis ai fi!"
Continua sa vorbeasca despre maniera in care priveste aceasta cultura vizuala, aducandu-ne pe noi, cinefilii, mai aproape de semnificatia personala pe care o acorda pasiunii sale: "Pentru mine, cinema-ul este un limbaj in sine. Intotdeauna, cel mai mult imi place ultimul meu film. Poate si pentru ca, atunci cand ma gandesc la filmele mele, tot timpul am senzatia ca sunt ca intr-o casa in care mai deschid cate o usa. Cu toate acestea, nu am programat aparitia nici unui film."
Despre trecerea aceasta rapida, de la ecran la ecrane, mai mici, mai multe, din ce in ce mai digitalizate si despre cum e benefic sa converseze imaginile peliculei cu publicul, cu sau fara semnul compromisului noilor tehnologii: "Eu cred ca daca ai ceva de spus, poti sa faci cinema si cu o camera de filmat normala. Cinemaul iti ofera un fel de a privi lucrurile, in asa fel incat sa ne dam seama, ca oameni, de faptul ca, pana la urma, cu totii avem temele noastre de gandire, propriile obsesii la care mintea lucreaza neincetat. Cred ca felul in care privesti lumea conteaza foarte mult."
Atrage, totodata, subtil atentia asupra existentei, in strainatate, a unor culturi mai familiarizate cu cinemaul. Despre criteriul pe care il are in vedere atunci cand isi alege actorii care vor imbraca povestea unei distributii, regizorul mi-a spus ca prefera sa lucreze atat cu actori profesionisti, cat si cu actori care de-abia acum debuteaza. Lasand loc, pe chipul sau, unui zambet odihnit care nu doar ca l-a inseninat, dar care a colorat lumina din sala de spectacol a Teatrului "Luceafarul" din Iasi, Corneliu Porumboiu a adaugat, binedispunand audienta, ca: "Cel mai usor lucrez cu actorii pe care eu ii aleg la casting."
De asemenea, mi-a impartasit trasaturi cheie din personalitatea, din resortul care defineste genul de actor pe care si-l doreste in filmele sale, accentuand incercarea sa de a lucra cu actori care il inspira, care sunt in stare sa personalizeze textul: "Un actor, ca personaj, trebuie sa aiba si fragilitate si forta si sa-si asume viziunea lui artistica. Sa aiba acest curaj. Nu cred in actori care pot juca orice."
Dupa documentarul sportiv, cu semnificatii neconventionale, Al doilea joc, a carei premiera a avut loc in Romania, la inceputul lunii aprilie a anului in curs, pentru 2015 proiectele sale regizorale vizeaza realizarea unui documentar fictionalizat care are, in prim-plan, doi oameni in cautarea unei comori. Asadar, cinefilii asteapta Comoara...
Info biografic despre Corneliu Porumboiu: Nascut in 1975 in Vaslui, el a studiat mai intai management, apoi a trecut la Regie Film (Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica „I. L. Caragiale", Bucuresti), absolvind facultatea in 2003. Dupa o serie de filme de scurt si mediu metraj foarte bine primite la festivalurile din tara si strainatate (Pe aripile vinului, Calatorie la oras, Visul lui Liviu), a debutat in lungmetraj cu A fost sau n-a fost? (2006). Filmul, realizat din fonduri independente, a avut premiera mondiala la Cannes, de unde s-a intors cu „Caméra d'Or" (cel mai important premiu pentru un debutant) si cu premiul de distributie „Label Europa Cinémas", incepand astfel o frumoasa cariera internationala. Al doilea lungmetraj al lui Corneliu Porumboiu, Politist, adjectiv, a fost selectionat si el la Cannes, in sectiunea „Un Certain Regard".
sursa foto: timpolis.ro/cinemarx.ro
sursa biografie: cinemagia.ro.
| |
|
|
|