|
Ai vreo 10 ani si ti-e pofta de ceva dulce, de ceva de baut si de ceva care sa iti piste limba si sa te faca sa te strambi.
Mama e in bucatarie si spala o carafa albastra care seamana cu cerul de vara la mare
Si iti spui ca sigur ti-a ghicit gandurile.
Dar, pentru a te convinge, o pandesti:
Deschide frigiderul si pune mana pe o lamaie dolofana, galbena si acra,
O pune pe masa, o taie in doua si o stoarce cu o placere pe care numai mamele o pot intelege.
Apoi pune apa, H2O cum vei invata la scoala, in carafa si o amesteca cu vlaga stoarsa din lamaie.
Dar, asta nu e tot.
Deschide o bomboniera, la fel de dolofana ca lamaia, si varsa doua lingurite in lichidul deja definit,
Apoi lasa totul sa se aseze si te pune sa mananci tot ce e in farfurie, daca vrei o surpriza la desert.
Suprinsa, morocanoasa, dar si complice tacut, te supui, pentru ca stii ca lamaia aceia dolofana si galbena iti va gadila tie stomacul, in complicitate cu apa si zaharul.
E un episod care se reia in viata ta de adult.
Esti intr-un loc in care oamenii isi expun eu-ul public si te uiti pe meniu.
Nu ai chef sa bei un whiskey, nu ai chef sa bei sampanie,
Parca ai avea chef de o extravaganta si iti comanzi o limonada.
Pana ce ti se onoreaza comanda, te uiti discret in jur si constati ca tendintele in materie de bauturi nu sunt departe de tendintele casual din lumea modei.
Daca bautura cu o culoare nedefinita si gustul intre doua gusturi este in tendinte, de ce sa ne refuzam placerea de a o comanda?
Pana la urma nu este limonada ta, limonada facuta de mama in carafa albastra,
Ci este ceea ce se bea pentru a fi in trend.
Si, deodata, nu mai ai pofta de limonada.
sursa foto: wallpapersma.com
.
|