Opțiuni
•   Topuri
•   Blog
•   Interviul aromat
•   Ceaiul englezesc
•   Locale
•   Mass media
•   Autori
•   Promovează
•   Colaboratori
•   Parteneri
•   Contact
Newsletter
personalizat
Înscrie-te pentru ceașca săptămânală de cultură:
Socializare
Abonare RSS Bookmark Recomandați portalul
Twitter Facebook Youtube
Acum niște ani
19 mai 2024
Recomandări
Gripa cancelarului Lucian Blaga
(Literatură)
Meritele lui Lucian Blaga (1895-1961) ca profesor de filosofie, academician ori membru al corpului diplomatic au fost unanim recunoscute de biografii sai. Insa, debutul acestuia in diplomatie a fost prezentat cu zgarcenie.
 

Primul contact al lui Lucian Blaga cu Ministerul Afacerilor Externe dateaza din 28 decembrie 1921, cand poetul i-a scris ministrului Gheorghe Derussi, rugandu-l sa-l numeasca in functia de cancelar la consulatul Romaniei din Paris. Blaga si-a argumentat cererea prin faptul ca ar fi progresat din punct de vedere literar, daca intrat „in contact cu Occidentul“. In aceeasi zi, G. Derussi si-a pus rezolutia pe solicitarea poetului: „Recomand calduros numirea (…), mai ales ca la Paris nu avem, inca, un ardelean“. Pentru numirea lui L. Blaga, Alexandru Vaida Voevod (1872-1950) a intervenit personal la premierul Ion I. C. Bratianu (1864-1927), prin Raportul cu nr. 863. 

In acest context, la 5 ianuarie 1922, G. Derussi l-a informat pe Regele Ferdinand (1914-1927) ca in cadrul ministerului de Externe avea liber un post de cancelar, propunandu-l pe Lucian Blaga pentru investirea in functie. Regele Ferdinand l-a numit cancelar pe Lucian Blaga, incepand cu 1 ianuarie 1922, prin decretul cu nr. 76/5 ianuarie 1921.

Lucian Blaga a fost informat, la 11 ianuarie 1922, de numirea la post, fiind invitat sa se prezinte la minister pentru depunerea juramantului de credinta si primirea atributiilor functiei incredintate. Cu toate astea, Lucian Blaga nu s-a prezentat sa depuna juramantul, informandu-l pe G. Derussi, la 16 ianuarie 1922, ca, fiind bolnav, nu se putea deplasa de la Cluj la Bucuresti. In aceasta situatie, Blaga a solicitat un concediu medical pana la 15 aprilie 1922, anexand o adeverinta medicala, semnata de doctorul Cosntantin Stanca, seful Clinicii de Obstetrica-Ginecologie din Cluj, din care rezulta ca suferea de anemie, cauzata de o „gripa indelungata“. Concediul i-a fost aprobat, insa la 28 martie 1922, Blaga i-a solicitat lui Ion G. Duca (1879-1933), ministru de Externe, sa-l disponibilizeze „fara plata de salariu“, incepand cu 1 aprilie 1922, mentionand ca trebuia sa termine cateva proiecte literare, care nu ii permiteau sa se prezinte la lucru in cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Prin raportul cu nr. 14.821/4 aprilie 1922, I. G. Duca i-a propus regelui Ferdinand disponibilizarea lui Blaga. Suveranul a semnat, la 7 aprilie 1922, decretul eliberarii din functie a lui Blaga. Dupa o pauza de sapte ani, Lucian Blaga a revenit ca salariat in cadrul Ministerului Afacerilor Externe in anul 1927.

LB

 Lucian Blaga, in picioare, citind un raport la o sedinta a Academiei Romane.

sursa foto: Catalin Fudulu

.

Nume:

E-mail:


Mesaj:

(Comentariile trebuie sa fie de maximum 250 de caractere.)
Validare: 
(Introduceti codul pentru validare.) Reseteaza cod!
 
Autentificare
Am uitat parola / Cont nou!
Căutare
Prea multe rezultate?
Folosește căutarea avansată.
Publicitate