| Eram in Belgia, cautam un proiect si in timpii morti visam. Visam la un blog. Pe oricine intrebam , eram sfatuit sa renunt, in cel mai bun caz sa ma apuc de un blog despre manele. Succesul ar fi mai sigur si mai important. Dar m-am incapatanat...
Si acum tin minte cum ne uitam in gol la o pagina de internet cu un singur articol publicat. Dupa o munca asidua, multe probleme tehnice de ultim moment si foarte multe nopti nedormite, dar frumoase, primul articol putea fi servit din ceasca mult dorita. Nu stiu daca voi putea uita vreodata acele clipe. Ceea ce la inceput se dorea un simplu blog cultural, a devenit cu ajutorul celor de la Uniunea Europeana un adevarat portal. Ceea ce este vizibil acum este doar varful icebergului. Dupa ce vom invata destul, cu un singur click putem lansa radioul aromat, forumul imbelsugat, bacania culturala si multe alte crampeie de frumos.
Si acum tin minte cum ma uitam fascinat la primii 5 fani pe facebook. Adica noi. Acum sunt cateva mii. Ne-ar place sa va cunoastem pe toti si sa va multumim in persoana. Sa va strangem mana si sa va felicitam pentru ca serviti frumosul. In fiecare zi. In splendoarea lui. Si sa va spunem cat de norocosi suntem ca va avem aproape in lupta impotriva uratului.
Dar poate cea mai frumoasa realizare este ca am lucrat in tot acest rastimp cu oameni de calitate: Robert, Crina, Ioana, Radu, Andrei, Vlad si Silvia. Tuturor va multumesc. Uratul nu are nici o sansa impotriva voastra!
Si acum tin minte cum eram la Mall Moldova, ma uitam la Oana (nu ne cunosteam atunci) si stiam ca va veni un moment in care ii voi multumi.
Multumesc, Oana!
.
|